Fiind poet tăceri cutreieram
şi mă opream ades lângă cuvânt
şi tâmpla mi-o apropiam
la blânda batere de vânt
Şi mă opream ades lângă cuvânt
ca să-l aud cum creşte ca şi iarba
de-şi risipea mireasma teiul sfânt
părea că totuşi nu trăiesc degeaba
Ca să-l aud cum creşte ca şi iarba
eu tâmpla mi-o apropiam
lumina lunii o căram cu roaba
fiind poet tăceri cutreieram
Şi mă opream ades lângă cuvânt
iluminat de teiul vechi şi sfânt
Costel Zăgan, CEZEISME , 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu