luni, 3 iunie 2013

PRO EREZIA



Te iubesc aşa cum iubeşte focul Arzând
între două nopţi paralele Şi pentru că
mă trezesc odată cu stelele În jurul meu
e mereu noapte Doar când visez ziua
îmi iese la suprafaţă prin toţi porii To
tuşi nu dau buzna în destin Numai
singurătatea naşte poeţi
Noli me tangere

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE