EREZIA POEMULUI ÎN DOI

Coapsele tale frumoaso freamătă dincolo

de infinit Alb cu sens giratoriu Sărut dizol

vat din floare-n floare Tăcerea erotizată se

precipită spre centrul poemului Acolo unde

poetul face schimb de stele în continuare cu

dragostea lui cea de toate nopţile La semafor

o fantomă aşteaptă zadarnic să se întrupeze

din jale Doar eu mă grăbesc din ce în ce mai

încet spre capătul nopţii spre capătul

poemului Altă erezie convertibilă n-am găsit

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ