EREZIA BIBERONULUI

Zdrenţele viitorului îmi flutură la
fereastră tac şi văd cum înfloresc ru-
găciuni albe în copacii îngenuncheaţi
în copilărie încotro întreb camera ga-
ta de lansare încotro copile încotro
privire încotro mână încotro picior în
cotro şi tu inimă albastră întrebările
se izbesc de zid ca nişte ferestre
bătute de vânt
numai picioarele infinite ale iubirii
ies afară din poem să mă caute eu alerg
de bunăvoie prin coridorul dintre rai şi
iad hai la revedere c-am ajuns poftim
într-un poem de ţâţă

Costel Zăgan, POEZII DE TREZIT COPILĂRIA