Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2018

LIRĂ

Cititorii şi cucuveaua mă inspiră
Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

EREZIA PICĂTURII CHINEZEŞTI

Picioarele frumuseţii mă conduc pe drumul iubirii La hopuri reduc viteza gândurilor A fi bărbat reduce lumea la o singură femeie Ochii văd doar ce-şi doreşte sufletul tău înfo metat Când uit cine sunt îi caut pe cei pe  care-i iubesc Şi-atunci orice este posibil Inclusiv lumea
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 

RĂZBOIUL MEU STELAR

Plouă un tractor trage brazdă după brazdă între copilărie şi mileniul  următor
Noaptea tata îşi azvârle cămaşa asudată de muncă pe secera lunii
Până-n zori la focul stelelor o usucă hunii
Pământul se uită-n sus
Cum soarele îmi arde unul câte unul
Toate cuvintele
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

CHINGILE LIBERTĂŢII

Libertatea este-un cântec libertatea este-o floare trece însă şi prin pântec libertatea chiar ne doare
Libertatea este-o floare unde omul dă în pârg este fruntea cu sudoare nu se plimbă doar în târg
Unde omul dă în pârg trece însă şi prin pântec lumină muncind cu sârg libertatea este-un cântec
Libertatea este-o floare stâncă peste val de mare
Costel Zăgan, CEZEISME II 

EREZIA BANALULUI COTIDIAN

Vrei - nu vrei te scalzi în cloaca banalităţii Şi ce-i săraci cu duhul sau nu Şi-au îngrădit sărăcia de frica bogaţilor Totuşi sărăcia-i molipsitoare (ca orice obicei românesc) Şi te pre-lucrează pe faţă Cu cât o iubeşti mai puţin cu atât e mai insistentă
Perseverenţa-i numele ei de fată Şi  toţi o violează non-stop
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ODA OMIZILOR

Celor păroase ca un sex de înger şi transparente ca un email bancar
Te ating cu picioarele lor de cămile în pustiul epidermei tale
Ţi-e scârbă şi să le vezi strivite între degetele tale
Veninul lor gelatinos avalanşă verde măturând totul în cale gâze furnici ţănţari bondari de toate culorile politice
Nimic nu mai rămâne inocent
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

EREZIA DETAŞĂRII

Ninge cu flori peste iarna sufletelor noastre Gerul frumuseţii pune lumea în rama cuvintelor Tăcerea ne leagă mâinile la spate Deschidem gura ca florile revărsând în jurul nostru pică turi de infinit Suferinţa rupe bucăţi din bătăile inimii Dumnezeu bate în uşa cuvintelor Unde am plecat iar de acasă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

REFLEX NECONDIŢIONAT

Ce-i pe apă nu-i sub apă totul curge şi ne scapă altceva în schimb rămâne clipa asta pentru cine
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

DEŞTEPTAREA PUNCTELOR CARDINALE

Am ieşit cu ţara-n piaţă vindem ieftin şi grăbit futu-i mama ei de viaţă am murit tot ce-am trăit
Vindem ieftin şi grăbit parcă ar veni sfârşitul am trecut de infinit unde ne-a dus adormitul
Parcă ar veni sfârşitul futu-i mama ei de viaţă unii-au pâinea şi cuţitul şi-au ieşit cu ţara-n piaţă
Ne vând ieftin şi grăbit de la vest la răsărit
Costel Zăgan, CEZEISME II

PSALM CONTINUU

Nu sunt singur
Dumnezeu este prietenul singurătăţii mele
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

POTOPUL AMINTIRILOR

nicio Arcă a lui Noe
nu ne salvează de amintiri
de potopul secundelor
de valurile imaginare
ale iubirii Costel Zăgan, GR


Vezi mai multe r

NE-POTCOVIŢI

Sunt fierar care-i problema pe voi nu vă supără potcoava pe cai sau pe lângă-i dilema de la fiare vechi vi-i slava
Pe voi vă supără potcoava şi de-aia mergeţi ca pe ace n-aveţi Ştefan nici Suceava doar l-aveţi pe vino-ncoace
Şi de-aia mergeţi ca pe ace pe cai sau pe lângă-i dilema domnilor duceţi-vă în pace sunt fierar care-i problema
Pe voi nu vă supără potcoava din grâu aţi ales doar pleava
Costel Zăgan, CEZEISME II

NOE CONTEMPORANUL NOSTRU

potop Dumnezeu sub formă lichidă degringoladă (in)umană după noi cu noi Acelaşi Dumnezeu
Costel Zăgan

NEPOTUL MEU EMINESCU

Eminescu îmi e fiu cred că mi-e bunic curând prea târziu nu schimbă nimic
Cred că mi-e bunic îndulcesc tristeţea din ce în ce mai mic  versul e  frumuseţea
 Îndulceşte tristeţea curând prea târziu tinereţea bătrâneţea Eminescu îmi e fiu
Steaua scârţie un pic  cine totuşi mi-e bunic
Costel Zăgan, CEZEISME II

POEMUL PARALEL

Rege numai la toaletă şi bufon în lumea largă viaţa lui pare cochetă şi pe-un sfert întreagă
E bufon în lumea largă lumea cică într-un gest cine poate să-nţeleagă diferenţa parcă-i rest
Lumea cică într-un gest viaţa lui pare cochetă
se tot prăbuşeşte-n vest rege doar la toaletă
Şi bufon în lumea largă versul ca să nu se spargă
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIE INFORMAŢIONALĂ

Fericiţi nevoie mare Natura e decor Arcadia weekend Iar o mul o fabulă Însetaţi de ireali tate Ne facem că plouă Doam ne deziluziile ne-au cotropit su fletele Ne-au golit conturile sin gurătăţii Dezmoşteniţi şi de Unul şi de Celălalt urlăm la stele fieca re pre limba limba lui maternă Ce bine totuşi că florile nu se înmulţesc prin biţi
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

MAI ADÂNC

Vara când se coc toate fructele interzise Cine-a mai văzut un cireş ori un copil cuminte Frumuseţea fetelor scoate satele pe câmp şi iarba din pământ Dimineaţa te trezeşti ochi în ochi cu Dumnezeu Un pas şi-ai întrecut toţi pomii în floare Adânc în poet e ceva mai adânc decât poezia
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

ROMÂNIA LA POST RESTANT

Pleacă ţara iar la oaste ţara-i tunsă iar chilug a ajuns piele şi coaste toţi copiii unde fug
Ţara-i tunsă iar chilug ţăranii au tuns câmpia  a şi munţii scot un plug   să  brăzdeze România
Ţăranii au tuns câmpia ajunsă piele şi coaste şi-asta-i toată comedia pleacă ţara iar la oaste
Ţara-i tunsă vai chilug dar românii unde fug
Costel Zăgan, CEZEISME II

SAU DESPRE SINGURĂTATE de Costel Zăgan

Sau despre singurătate Vorbeşte-mi despre dragoste I-am spus Şi crinul Brusc a înflorit Lăsându-mă în urmă Singur şi îndrăgostit Costel Zăgan. Or About Loneliness Speak to me about love I told her And the lily Suddenly blossomed Leaving me behind and stranded in love poem by Costel Zăgan (2005), translated by Dan Costinaş
0

FULGER ÎN DOI TIMPI

ochii de mamă haiku într-o lacrimă copilărie
Costel Zăgan , FULGER ÎN DOI TIMPI

PRIVIGHETOAREA MEA

Insomnia mă încântă iar Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS

FULGERUL POEZIEI

Poezia nu te-adoarme poezia pare-un fulger dorm în patul unei arme dacă trage scriu şi sânger
Poezia este-un fulger foaia albă-i Dumnezeu şi condeiul pare înger sângele Doamne sunt eu
Foaia albă-i Dumnezeu dorm în patul unei arme şi oricât mi-ar fi de greu poezia nu m-adoarme
Poezia pare-un fulger scriu iubito dacă sânger
Costel Zăgan, CEZEISME II

ECLEZIAST

Ce spun şi ce voi spune Doamne e deşertăciune
Chiar copilăria minunată deşertăciunea de-altădată
Primii fiori sărutul de foc deşertăciunea-i cu noroc
Copiii surâsul lor de floare deşertăciunea rău mă doare
Căsătoria mirii din poveşti deşertăciune dulce unde eşti
Fotografia ta plânge în ramă deşertăciunea dragă mamă
Cuvântul poate şi tăcerea deşertăciuni bune ca fierea
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

EREZIA COPILĂRIEI

Ploaia cuvintelor de dragoste trezeşte copilul din noi Hai să dăm soarele de-a dura peste tristeţile şi necazurile zilei Nicio bucurie nu se mai întoarce Zâmbetul e cartea mea de vizită Alt act de identitate în afara iubirii voastre n-am
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

Michelle Rosenberg - Arma muzelor (Pearl of Wisdom 26)

Revelaţie

MAIDANUL POEZIEI

Arta e o rană sângerândă scriu poeme să mă tratez când un înger stă la pândă  în boala care-mi este crez
Scriu poeme să mă tratez că-s bolnav de frumuseţe golul lumii îmi este crez  cheamă tăcerea la ospeţe
Că-s bolnav de frumuseţe când un înger stă la pândă ce ghem de drumuri creţe arta e o rană sângerândă
Scriu poeme să mă tratez o stea în cerul maidanez
Costel Zăgan, CEZEISME II

ÎNVĂŢĂTOAREI MELE

DOAMNA ORTANSA COSTÂNCEANU
Dragă Doamnă Învăţătoare vă sărut pe frunte viaţa amintirea rău mă doare cuvântu-i rece ca gheaţa
Vă sărut pe frunte viaţa gândul vi-l sărut cu drag de cuvinte-mi arde faţa doar o umbră stă în prag
Gândul vi-l sărut cu drag amintirea rău mă doare depărtarea flutură un steag dragă Doamnă Învăţătoare
Viaţa mea acum vi-i partea vă sărut pe frunte moartea
Costel Zăgan, CEZEISME II

DEŞERTĂCIUNEA CREAŢIEI

Deşertăciune sunt chiar eu deşertăciune lumea infinită deşertăciune dacă-i mai greu deşertăciune să treci prin sită
Deşertăciune lumea infinită deşertăciune iubirea curată să coci cartofi iarna pe plită deşertăciune dac-a fost odată
Deşertăciune iubirea curată deşertăciune dacă-i mai greu deşertăciune zâmbetul de fată deşertăciune oare Dumnezeu
Deşertăciune mâna care scrie pe apa sâmbetei doar poezie
Costel Zăgan, CEZEISME APROXIMATIVE

ARTA E O RANĂ SÂNGERÂNDĂ

Dă-le naibii azi de-amintiri fă ce trebuia cândva făcut dacă toate curg spre cimitir opreşte-le doar c-un sărut
Fă ce trebuia cândva făcut mâna dreaptă este o făclie mai poţi şi dacă eşti pe scut urlă-n scris ca lumea să o ştie
Mâna dreaptă este o făclie dacă toate curg spre cimitir şi nimic n-o să-ţi rămână ţie dă-le naibii azi de-amintiri
Fă ce trebuia cândva făcut scrie-ţi azi poemul sudomut
Costel Zăgan, CEZEISME II

VORBIŢI NAIBII ROMÂNEŞTE

Sacrificată-i limba română în fiecare clipă Doamne iar de tâmpiţii care au în gură nu litere ci pietre de hotar
În fiecare clipă Doamne iar parcă am fi o naţie păgână vai ne ducem limba la altar şi o sacrificăm de voie bună
Parcă am fi o naţie păgână iar tâmpiţii care au o gură nu doine înjurături îngână sacrificată-i Limba Română
Cu fiecare vorbă Doamne vai facând navetă între iad şi rai
Costel Zăgan, CEZEISME APROXIMATIVE

DOR ABSOLUT