vineri, 29 iunie 2018

LIRĂ

Cititorii şi cucuveaua mă inspiră

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

EREZIA PICĂTURII CHINEZEŞTI

Picioarele frumuseţii mă conduc pe drumul
iubirii La hopuri reduc viteza gândurilor A
fi bărbat reduce lumea la o singură femeie
Ochii văd doar ce-şi doreşte sufletul tău înfo
metat Când uit cine sunt îi caut pe cei pe 
care-i iubesc Şi-atunci
orice este posibil
Inclusiv
lumea

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 

miercuri, 27 iunie 2018

RĂZBOIUL MEU STELAR

Plouă un tractor
trage
brazdă după brazdă
între copilărie
şi
mileniul 
următor

Noaptea
tata îşi azvârle
cămaşa asudată
de muncă
pe
secera lunii

Până-n zori
la
focul stelelor
o
usucă
hunii

Pământul
se uită-n
sus

Cum
soarele
îmi arde
unul
câte
unul

Toate
cuvintele

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

marți, 26 iunie 2018

CHINGILE LIBERTĂŢII

Libertatea este-un cântec
libertatea este-o floare
trece însă şi prin pântec
libertatea chiar ne doare

Libertatea este-o floare
unde omul dă în pârg
este fruntea cu sudoare
nu se plimbă doar în târg

Unde omul dă în pârg
trece însă şi prin pântec
lumină muncind cu sârg
libertatea este-un cântec

Libertatea este-o floare
stâncă peste val de mare

Costel Zăgan, CEZEISME II 

luni, 25 iunie 2018

EREZIA BANALULUI COTIDIAN

Vrei - nu vrei
te scalzi în cloaca banalităţii
Şi ce-i săraci
cu duhul sau nu
Şi-au îngrădit sărăcia
de frica bogaţilor
Totuşi
sărăcia-i molipsitoare
(ca orice obicei românesc)
Şi
te pre-lucrează pe faţă
Cu cât o iubeşti
mai puţin
cu atât e mai insistentă

Perseverenţa-i numele ei
de fată
Şi 
toţi
o violează
non-stop

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

duminică, 24 iunie 2018

ODA OMIZILOR

Celor păroase
ca un sex de înger
şi
transparente
ca un email bancar

Te ating
cu picioarele lor
de cămile
în
pustiul
epidermei
tale

Ţi-e scârbă
şi să le vezi
strivite
între degetele tale

Veninul lor
gelatinos
avalanşă verde
măturând totul
în cale
gâze furnici ţănţari
bondari
de toate culorile
politice

Nimic
nu mai rămâne
inocent

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

EREZIA DETAŞĂRII

Ninge cu flori peste iarna sufletelor
noastre Gerul frumuseţii pune lumea
în rama cuvintelor Tăcerea ne leagă
mâinile la spate Deschidem gura ca
florile revărsând în jurul nostru pică
turi de infinit Suferinţa rupe bucăţi
din bătăile inimii Dumnezeu bate în
uşa cuvintelor Unde am plecat iar de
acasă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

sâmbătă, 23 iunie 2018

REFLEX NECONDIŢIONAT

Ce-i pe apă nu-i sub apă
totul curge şi ne scapă
altceva în schimb rămâne
clipa asta pentru cine

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

DEŞTEPTAREA PUNCTELOR CARDINALE

Am ieşit cu ţara-n piaţă
vindem ieftin şi grăbit
futu-i mama ei de viaţă
am murit tot ce-am trăit

Vindem ieftin şi grăbit
parcă ar veni sfârşitul
am trecut de infinit
unde ne-a dus adormitul

Parcă ar veni sfârşitul
futu-i mama ei de viaţă
unii-au pâinea şi cuţitul
şi-au ieşit cu ţara-n piaţă

Ne vând ieftin şi grăbit
de la vest la răsărit

Costel Zăgan, CEZEISME II

vineri, 22 iunie 2018

vineri, 15 iunie 2018

NE-POTCOVIŢI

Sunt fierar care-i problema
pe voi nu vă supără potcoava
pe cai sau pe lângă-i dilema
de la fiare vechi vi-i slava

Pe voi vă supără potcoava
şi de-aia mergeţi ca pe ace
n-aveţi Ştefan nici Suceava
doar l-aveţi pe vino-ncoace

Şi de-aia mergeţi ca pe ace
pe cai sau pe lângă-i dilema
domnilor duceţi-vă în pace
sunt fierar care-i problema

Pe voi nu vă supără potcoava
din grâu aţi ales doar pleava

Costel Zăgan, CEZEISME II

joi, 14 iunie 2018

miercuri, 13 iunie 2018

NEPOTUL MEU EMINESCU

Eminescu îmi e fiu
cred că mi-e bunic
curând prea târziu
nu schimbă nimic

Cred că mi-e bunic
îndulcesc tristeţea
din ce în ce mai mic
 versul e  frumuseţea

 Îndulceşte tristeţea
curând prea târziu
tinereţea bătrâneţea
Eminescu îmi e fiu

Steaua scârţie un pic
 cine totuşi mi-e bunic

Costel Zăgan, CEZEISME II

marți, 12 iunie 2018

POEMUL PARALEL

Rege numai la toaletă
şi bufon în lumea largă
viaţa lui pare cochetă
şi pe-un sfert întreagă

E bufon în lumea largă
lumea cică într-un gest
cine poate să-nţeleagă
diferenţa parcă-i rest

Lumea cică într-un gest
viaţa lui pare cochetă
se tot prăbuşeşte-n vest
rege doar la toaletă

Şi bufon în lumea largă
versul ca să nu se spargă

Costel Zăgan, CEZEISME II

duminică, 10 iunie 2018

EREZIE INFORMAŢIONALĂ

Fericiţi nevoie mare Natura e
decor Arcadia weekend Iar o
mul o fabulă Însetaţi de ireali
tate Ne facem că plouă Doam
ne deziluziile ne-au cotropit su
fletele Ne-au golit conturile sin
gurătăţii Dezmoşteniţi şi de Unul
şi de Celălalt urlăm la stele fieca
re pre limba limba lui maternă
Ce bine totuşi că florile
nu se înmulţesc
prin
biţi

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

MAI ADÂNC

Vara când se coc toate fructele interzise
Cine-a mai văzut
un cireş
ori
un copil
cuminte
Frumuseţea fetelor
scoate satele pe câmp
şi
iarba din pământ
Dimineaţa
te trezeşti
ochi în ochi
cu
Dumnezeu
Un pas
şi-ai întrecut
toţi pomii
în floare
Adânc
în
poet
e
ceva
mai
adânc
decât
poezia

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

sâmbătă, 9 iunie 2018

ROMÂNIA LA POST RESTANT

Pleacă ţara iar la oaste
ţara-i tunsă iar chilug
a ajuns piele şi coaste
toţi copiii unde fug

Ţara-i tunsă iar chilug
ţăranii au tuns câmpia
 a şi munţii scot un plug
  să  brăzdeze România

Ţăranii au tuns câmpia
ajunsă piele şi coaste
şi-asta-i toată comedia
pleacă ţara iar la oaste

Ţara-i tunsă vai chilug
dar românii unde fug

Costel Zăgan, CEZEISME II

vineri, 8 iunie 2018

SAU DESPRE SINGURĂTATE de Costel Zăgan


Sau despre singurătate

Vorbeşte-mi
despre
dragoste
I-am spus
Şi
crinul
Brusc
a
înflorit
Lăsându-mă
în
urmă
Singur
şi
îndrăgostit
 
Costel Zăgan.

Or About Loneliness

Speak to me
about
love
I told her
And
the lily
Suddenly
blossomed
Leaving me
behind
and
stranded in love
 
poem by Costel Zăgan (2005), translated by Dan Costinaş
 

0


FULGER ÎN DOI TIMPI

ochii de mamă
haiku într-o lacrimă
copilărie

Costel Zăgan , FULGER ÎN DOI TIMPI

PRIVIGHETOAREA MEA


Insomnia mă încântă iar
Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS

FULGERUL POEZIEI

Poezia nu te-adoarme
poezia pare-un fulger
dorm în patul unei arme
dacă trage scriu şi sânger

Poezia este-un fulger
foaia albă-i Dumnezeu
şi condeiul pare înger
sângele Doamne sunt eu

Foaia albă-i Dumnezeu
dorm în patul unei arme
şi oricât mi-ar fi de greu
poezia nu m-adoarme

Poezia pare-un fulger
scriu iubito dacă sânger

Costel Zăgan, CEZEISME II

joi, 7 iunie 2018

ECLEZIAST

Ce spun şi ce voi spune
Doamne e deşertăciune

Chiar copilăria minunată
deşertăciunea de-altădată

Primii fiori sărutul de foc
deşertăciunea-i cu noroc

Copiii surâsul lor de floare
deşertăciunea rău mă doare

Căsătoria mirii din poveşti
deşertăciune dulce unde eşti

Fotografia
ta plânge în ramă
deşertăciunea dragă mamă

Cuvântul poate şi tăcerea
deşertăciuni bune ca fierea

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

miercuri, 6 iunie 2018

EREZIA COPILĂRIEI

Ploaia cuvintelor de dragoste
trezeşte copilul din noi
Hai
să dăm soarele de-a dura
peste
tristeţile şi necazurile zilei
Nicio bucurie nu se mai întoarce
Zâmbetul
e
cartea mea de vizită
Alt
act de identitate
în afara
iubirii voastre
n-am

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

marți, 5 iunie 2018

Michelle Rosenberg - Arma muzelor (Pearl of Wisdom 26)

Revelaţie

MAIDANUL POEZIEI

Arta e o rană sângerândă
scriu poeme să mă tratez
când un înger stă la pândă
 în boala care-mi este crez

Scriu poeme să mă tratez
că-s bolnav de frumuseţe
golul lumii îmi este crez
 cheamă tăcerea la ospeţe

Că-s bolnav de frumuseţe
când un înger stă la pândă
ce ghem de drumuri creţe
arta e o rană sângerândă

Scriu poeme să mă tratez
o stea în cerul maidanez

Costel Zăgan, CEZEISME II

ÎNVĂŢĂTOAREI MELE

DOAMNA ORTANSA COSTÂNCEANU

Dragă Doamnă Învăţătoare
vă sărut pe frunte viaţa
amintirea rău mă doare
cuvântu-i rece ca gheaţa

Vă sărut pe frunte viaţa
gândul vi-l sărut cu drag
de cuvinte-mi arde faţa
doar o umbră stă în prag

Gândul vi-l sărut cu drag
amintirea rău mă doare
depărtarea flutură un steag
dragă Doamnă Învăţătoare

Viaţa mea acum vi-i partea
vă sărut pe frunte moartea

Costel Zăgan, CEZEISME II

duminică, 3 iunie 2018

DEŞERTĂCIUNEA CREAŢIEI

Deşertăciune sunt chiar eu
deşertăciune lumea infinită
deşertăciune dacă-i mai greu
deşertăciune să treci prin sită

Deşertăciune lumea infinită
deşertăciune iubirea curată
să coci cartofi iarna pe plită
deşertăciune dac-a fost odată

Deşertăciune iubirea curată
deşertăciune dacă-i mai greu
deşertăciune zâmbetul de fată
deşertăciune oare Dumnezeu

Deşertăciune mâna care scrie
pe apa sâmbetei doar poezie

Costel Zăgan, CEZEISME APROXIMATIVE

ARTA E O RANĂ SÂNGERÂNDĂ

Dă-le naibii azi de-amintiri
fă ce trebuia cândva făcut
dacă toate curg spre cimitir
opreşte-le doar c-un sărut

Fă ce trebuia cândva făcut
mâna dreaptă este o făclie
mai poţi şi dacă eşti pe scut
urlă-n scris ca lumea să o ştie

Mâna dreaptă este o făclie
dacă toate curg spre cimitir
şi nimic n-o să-ţi rămână ţie
dă-le naibii azi de-amintiri

Fă ce trebuia cândva făcut
scrie-ţi azi poemul sudomut

Costel Zăgan, CEZEISME II

sâmbătă, 2 iunie 2018

VORBIŢI NAIBII ROMÂNEŞTE

Sacrificată-i limba română
în fiecare clipă Doamne iar
de tâmpiţii care au în gură
nu litere ci pietre de hotar

În fiecare clipă Doamne iar
parcă am fi o naţie păgână
vai ne ducem limba la altar
şi o sacrificăm de voie bună

Parcă am fi o naţie păgână
iar tâmpiţii care au o gură
nu doine înjurături îngână
sacrificată-i Limba Română

Cu fiecare vorbă Doamne vai
facând navetă între iad şi rai

Costel Zăgan, CEZEISME APROXIMATIVE

(GOGYOHKA MEA)

 așteptând un înger învăț să zbor COSTEL ZĂGAN