Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2016

REFRACȚIE DIVINĂ

Clocotește vara în artere dragostea îmi stă pe limbă soarele dacă îmi cere ziua umbra iar mi-o plimbă Dragostea îmi stă pe limbă strugurii de dor s-au copt soarta cine vai mi-o schimbă c-am rămas la patrușopt Strugurii de dor s-au copt soarele dacă îmi cere împletesc lumina-n opt clocotește vara în artere Dumnezeu îmi stă pe limbă vorba însă-mi este strâmbă Costel Zăgan, CEZEISME II

VORBESC SINGUR

Stai să vezi cum pot să fac  de când cică m-am născut naveta de la înger la drac între sabie prieteni și scut  De când cică m-am născut unde-i Doamne adevărul în viitor în prezent în trecut zău ce bună carne-i mărul Unde-i Doamne adevărul naveta de la înger la drac n-am bătătorit eu cerul stai să vezi ce pot să fac De când cică m-am născut un cuvânt doar surdomut Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA VACANȚEI MARI

Elevi dați la maximum profesori la relanti Școală sub acoperire Oricum toate drumurile nu mai duc o vre me nicăieri Copilăria-i liberă pe toate frec vențele Numai părinții au de rezolvat până la toamnă cea mai spinoasă problemă a con diției umane Cum poate fi transformat cineva în altceva fără să se piardă nimic Dimpotrivă Sună clopoțelul pe facebook Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA FATALĂ A IUBIRII

Spargeți geamurile și zburați Pur și simplu mă sufoc în viața asta Viitorul mă pândește de pretutindeni Nu călcați cadavrul timpului Este o aparență dure roasă Un deșert gratuit deșertul tău de ca tifea Cuvinte de nisip îți murmură sub tăl pile însângerate Cu fiecare pas răstignești  o tăcere Însă privește-n oglindă cu mânie Ecoul lacrimilor te vor prăvăli în ultimul cuvânt din lume Rana următoare este pseudonimul lui Dumnezeu Ave Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 

IMN LA RELANTI

Hai deșteaptă-te române însă nu cumva prea tare toate trec asta rămâne să dai prostiei ascultare Însă nu cumva prea tare căci prostia-i lângă tine dar și dincolo de zare n-o chema totuși că vine Chiar prostia lângă tine toate trec asta rămâne fără ea e mult mai bine hai deșteaptă-te române Însă nu cumva prea tare căci de azi prostia doare Costel Zăgan, CEZEISME II

TĂCERI VULNERABILE

Eu fac un pas Dumnezeu un pas  Eu îl caut El se lasă căutat Eu în genunchez El se înalță Eu mă rog El se ascultă Eu nu sunt El este cel ce este Eu nu am nimic El are totul Eu mă îndepărtez El se apropie Dumnezeu visează în Limba Română Eu visez în Dumnezeu Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

REFRACȚIE DIVINĂ

Clocotește vara în artere dragostea îți stă pe limbă totuși soarele dacă îți cere ziua umbra iar ți-o plimbă Dragostea îți stă pe limbă strugurii de dor s-au copt soarta nimeni nu o schimbă  rămasă la zero-patrușopt Strugurii de doar s-au copt soarele totuși dacă îți cere să-mpletești lumina-n opt clocotește vara în artere Dumnezeu îți stă pe limbă vorba însă este strâmbă Costel Zăgan, CEZEISME II

TEIUL GONFLABIL

O să vă trezesc cu versul pe pământ eu nu încap și mă joc de-a Eminescu cu tăcerile din cap Pe pământ eu nu încap și-s rănit de poezie de toate se-alege praf tăceri mai rămân o mie Sunt rănit de poezie și mă joc de-a Eminescu cât oi fi fir-ar să fie o să vă trezesc cu versul Pe pământ eu nu încap numai cu teiul sub cap Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA PERFORMANȚEI

Citiți performanța se măsoară și-n cuvinte Omul se mai poticnește de-un cuvânt de-o tăcere de-o singurătate Numai capodopera stră bate veacurile ca un Făt-Frumos basmele și copilăria centrul de greutate al condiției uma ne De pildă când citesc redevin copil Cărțile sunt jucăriile mele preferate Mama-i biblioteca Iată joc șotron cu marii clasici ai literaturii române Eminescu Creangă Caragiale Slavici  și costel zăgan Stop joc vine proful Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

GAUDEAMUS IGITUR

Cât ni-i viguroasă tristețea Să ne bucurăm prieteni și inamici de pretutindeni Să pășim zâmbind și peste verde și peste albastru Și da că se cere și peste alb și peste negru Ca doi  buni prieteni totul și nimicul da-vor năvală  spre roșu La următoarea stație stelele coboară din cerul proxim Cum toate speranțele îl vizea ză pe Dumnezeu ultima îl va eluda zâmbind Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA POTOPULUI LIMITROF

Plouă și eu fac gogoși fascinante Adevărate iluzii pierdute în ulei și zahăr Crescute ca la mama acasă Și plouă Bacovia la foc redus  Picătură cu picătură cerul pătrunde-n pământ Plouă și lumea-i veselă și tristă în același timp și loc Pământul geme de plăcere ca o femeie îndră gostită de Dumnezeu Plouă Amin Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 

ALTER EGO

Ies cu plugul la arat în cer mai pe înserat Soarele să dea în pârg să răsară stele-n târg Ca să văd una ori alta de lună-am secat balta Și-am tras razele la mal să le pască al meu cal Ca să zbor frate în cer am tocit opinci de fier  Ș-am o pungă însă goală să-mi ajungă pân-la vară Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

ANGEL OF SNOW - lyrics Costel Zăgan

EREZIA OPORTUNITĂȚII DEFENSIVE

Poezia este măsura tuturor cuvintelor Omul ontic dă cu pălăria în stele să le scuture Doamne praful stelar e gros pe lucruri și pe oameni Vrei-nu vrei mai faci și câte-un accident cu demodatul tău aspirator de comete și asteroizi Însă mai întâi se acuză scopul apoi se rectifică mijloacele pe care nu le ai la îndemână Totuși ești mulțumit deși nu mai ai nimic to tul îți aparține inclusiv  acest harem de tăceri Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II  

EREZIA CA ARTĂ POETICĂ

Și totuși poezia nu acoperă totul  Priviți în sus Nu lipsește niciun înger  Deși nu mai contează Nici eu nu  știu cine sunt De unde vin Și încotro  mă grăbesc Mi-e jenă să recunosc  Însă poezia celorlalți îmi ocupă tot timpul  Jocul de-a fericirea O posibilă definiție  a vieții Sau a morții Un poem cu care  te ștergi la gura flămândă Un poem antiglonț  Coboară noapte Patul lui Procust  te așteaptă  ȘI  N-AM  SĂ MAI SCRIU CU MĂNUȘI NICIODATĂ  Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

DEZINTOXICARE

Mai face pipi istoria pe tine în pat când ești ori stai la masă și crezi că plouă dar e bine și n-are rost să zici că-ți pasă În pat când ești ori stai la masă și lumea nu mai dă năvală din nori ți-ai construit o casă să poți zbura în pielea goală Când lumea nu mai dă năvală și crezi că plouă dar e bine și cerul din genunchi te scoală să facă pipi istoria pe tine În pat când ești ori stai la masă hai fă-te totuși că-ți mai pasă Costel Zăgan, CEZEISME II