marți, 12 aprilie 2016

ISTERIADA

Istorie și patologie socială români de consum
și români de excepție Nenea Iancu și Lord Byron
Deșertul roz versus Declarația Drepturilor Omului
De-a pururi între tăvălugul bășcăliei naționale
și
Imponderabilitatea Mioriței
Ei bine tăcerea ne doare mai ceva ca o rană 
În poziție de drepți toată lumea așteaptă
să răsară soarele pe undeva Însă pentru prima
dată în istoria condiției umane 
soarele ezită Oare o fi uitat pe unde să perforeze
voalul nopții ONU a rămas un nume și atât În o
grada personală fiecare taie capra vecinului a
vând noaptea familială dată la maximum În piața 
națiunilor foamea cântă internaționala la țambal
Și tu mă întrebi dacă îmi pasă
Domnule nu-mi pasă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

INSTIGARE LA DOR

  Iubito numai tu știi cum se dezbracă oglinda lacrimă după lacrimă Costel Zăgan , POEME INFRACŢIONALE , 1995 Toate reacţiile: 1 Costel Zăgan