sâmbătă, 25 august 2012

POETUL ALEARGĂ DUPĂ COPILĂRIE

Un poem reificat trezit de gânguritul
unui copil un vers pentru un surâs o
tânără mamă-n pielea goală lângă ultimul
nou-născut al condiţiei umane nud extrem
Dumnezeu se-apropie de leagăn pe vârfuri
 cu aureola dată la mic lucrurile au încremenit 
cu gurile căscate criminalii taie frunze 
pentru câinii comunitari munţii dispar 
dincolo de nori în vremea asta 
cerul încheie  poemul cu stelele
date la maximum

Costel Zăgan, POEZII DE TREZIT COPILĂRIA  

AUTUMNALIA BLITZ

Prea gingaşă Doamnă
tăcerea-ţi amiroase-a toamnă

Costel Zăgan, Distihuri rebele

AUTOPORTET ÎN ALB

Poetul se compune probabil şi dintr-o grădină
Prevăzută în faţă cu şuruburi şi flori de câmp Cu
iarbă care rugineşte de la prima oră Când roua nici
nu s-a ridicat până la genunchiul broaştei Dar domină
toate înălţimile posibile la acea oră În negru şi-n alb abis
lângă abis Un Turn Babel în toate direcţiile De la mansardă
pândesc c-un binoclu în infraroşu Cum omul coboară 
din ce în ce mai des din maimuţă şi uită fereastra deschisă
Cerul rămâne iar vacant La pian semnez o cerere de punere
 în posesie muzicală Brusc un glonţ ca o scrisoare de 
dragoste îmi găureşte autoportretul Lăsându-l natură 
moartă cu doi îngeri şi-un covrig în do minor

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

vineri, 24 august 2012

EREZIE LATINĂ


Omnipotent poemul se lasă posedat
prin toate colţurile paginii albe Din
colo de gratiile libertăţii Învăţ şi eu
să tac pe cont propriu Tăcerea ră
mâne un risc pe care mi-l asum de
câte ori vreau să scriu Nerăbdători
cititorii pândesc de pe margine Oare
cât or să-l mai ţină aripile alea din care

smulge versuri cu nemiluita Poftiţi o
tăcere într-un vers Pe care din milă
am omis-o Carnea-i trandafirie îmi
aminteşte de rosa canină a femeii
Nubila fulgerata nuda veritas

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

joi, 23 august 2012

O AXIOMĂ EROTICĂ

Spurcatu-te-ai cu dezmierdări
din pat făcând vai firmament
la orişicine-ţi spune sări
tu îi răspunzi pe loc prezent

Din pat făcând vai firmament
din dragoste un rug cu două locuri
dar dacă n-ai să fii atent
ai să aprinzi şi în cuvinte focuri

Din dragoste un rug cu două locuri
la orişicine-ţi spune sări
tu care crezi în tine vai cât în recorduri
spurcatu-te-ai cu dezmierdări

Din pat făcând chiar firmament
ai să mă vinzi o suflete pe-un cent

Costel Zăgan, CEZEISME II

miercuri, 22 august 2012

OGLINDA MORGANA

De citit în oglindă
tema pentru-acasă
mâine-o să răspundă
cine-i mai frumoasă

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

URMUZ 00-11-33

Un ventilator cu mustăţi
este vremea să ne-arăţi
că deşi e foarte goală
stă la cameră în poală

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

marți, 21 august 2012

DOINĂ FLOTANTĂ

Ca
un
trăznet

liniştea

va aprinde
iar
cerul şi câmpia

Fix
ca
la nouă sute şapte

Flăcări
versus
şoapte

Ţărani bolovani

Şi
ciocoi
buni
de
boi

Costel Zăgan, Poeme infracţionale

luni, 20 august 2012

EREZIA POEMULUI ÎN DOI



Coapsele tale frumoaso freamătă dincolo

de infinit Alb cu sens giratoriu Sărut dizol

vat din floare-n floare Tăcerea erotizată se

precipită spre centrul poemului Acolo unde

poetul face schimb de stele în continuare cu

dragostea lui cea de toate nopţile La semafor

o fantomă aşteaptă zadarnic să se întrupeze

din jale Doar eu mă grăbesc din ce în ce mai

încet spre capătul nopţii spre capătul

poemului Altă erezie convertibilă n-am găsit

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

duminică, 19 august 2012

POLITICA ÎN ZIUA A ŞAPTEA

În fine duminica hotărât
scuip în oglindă şi-atât

Costel Zăgan, Distihuri rebele

EREZIA BIBERONULUI


Zdrenţele viitorului îmi flutură la
fereastră tac şi văd cum înfloresc ru-
găciuni albe în copacii îngenuncheaţi
în copilărie încotro întreb camera ga-
ta de lansare încotro copile încotro
privire încotro mână încotro picior în
cotro şi tu inimă albastră întrebările
se izbesc de zid ca nişte ferestre
bătute de vânt
numai picioarele infinite ale iubirii
ies afară din poem să mă caute eu alerg
de bunăvoie prin coridorul dintre rai şi
iad hai la revedere c-am ajuns poftim
într-un poem de ţâţă

Costel Zăgan, POEZII DE TREZIT COPILĂRIA

sâmbătă, 18 august 2012

SOS viaţa la ţară


Iarăşi îmi atacă banca
sărăcia milenară
statul urlă tacă-ţi fleanca
achită-ţi viaţa la ţară

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

vineri, 17 august 2012

ECONOMIE DE ISTORIE


Faci comerţ iar cu trecutul
şi-ai scos ţara pe tarabă
să te creadă surdomutul
că eşti cică om de treabă

Mi-ai scos ţara pe tarabă
oameni buni cine doreşte
ca să vadă-un fir de iarbă
în direct cum iată creşte

Oameni buni cine doreşte
să te creadă surdomutul
vinzi un sat pe-un kil de peşte
faci comerţ iar cu trecutul

Şi-ai scos ţara pe tarabă
Doamne ca pe-o vacă slabă

Costel Zăgan, CEZEISME II

joi, 16 august 2012

INCIDENT ÎN NOOSFERĂ



Pasărea ţâşneşte din somn ca o carte
Hai ia-ţi paraşuta Ne apropiem
de paradisul pierdut N-ai nevoie
de niciun testament Câteva iluzii
pierdute  nu mai contează Trage
linia de dialog la margine Nu
te apleca Între materie şi antimaterie
încap numai îndrăgostiţii Hei deschide
ochii că iar te ciocneşti de Dumnezeu

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

duminică, 12 august 2012

DE NECUPRINS


Bombardat de toate minunile lumii sătul
să tot audă eşti comoara mea şi-a împa
chetat aripile în ultimul vis al copilăriei
asaltat de toate femeile din lume plictisit
şi-a dat foc aripilor hărţuit de toate iluziile
de pe lume a pus şi  ultima speranţă piatră
unghiulară în acest Turn Babel poetul stă la dubii
să-i permită sau nu
 lui Dumnezeu să se mute la parter
Doamne ce liber am fost odată

                                             Costel Zăgan, POEZII DE TREZIT COPILĂRIA

sâmbătă, 11 august 2012

vineri, 10 august 2012

POEMUL SINUCIGAŞ (N-)ARE URMAŞ

Poemul
secretă
anticorpi
sinucigaşi
Lumea
se
retrage
din
cuvinte
O
sinucidere
amânată
e
orice
poem
În
zori
doar
tăcerea
va
supravieţui
tăcerii
 

joi, 9 august 2012

PARADOXALA DEMISIE A LUI NERO

Aşa
cum
a
promis
cerşetorilor
De la
porţile
Romei
Nero
şi-a
dat
demisia
În
cele
mai incendiare
versuri
scrise
vreodată
Ha-ha-ha
Se
distrează
cititorii
Purtând
d-ici-colo
În
bibliotecile
larg
deschise
ale
ochilor
Tot
scrumul
perfect
al
antichităţii
, Poeme infracţionale

miercuri, 8 august 2012

ALTĂ EREZIE SAU PATUL LUI PROUST

Prizonier printre stelele nopţii interioare
calc în străchini 24 de ore pe zi De-mi 
troznesc visele din toate închieturile iar 
cine doarme prin apropiere are somnul
iepurelui Şi-i plin de răni necunoscute
Domnule nu te supăra dar eu am învăţat
să mor din cărţi De-aceea probabil toate 
copiile făcute după moartea mea sunt 
de nerecunoscut Totuşi numai oglinzile din
camera asta au toate foile rupte deşi
 le  răsfoiesc zadarnic de câte ori 
vreau să dorm

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

luni, 6 august 2012

IUBIREA VA RĂSTURNA LUMEA

     
         
Fiului meu Andrei Victor

Sparg tăcerea pietrelor cu dalta
să-mi cioplesc din munţi durerea
dracului aş da şi lumea asta
care-mi fură zi de zi puterea

Îmi cioplesc din munţi durerea
merg şi merg şi calc prăpăstii
mult mai dulce decât viaţa-i fierea
şi mai bun prieten e un roi de viespii

Merg şi merg şi calc prăpăstii
dracului aş da şi lumea asta
pentr-un milion de chestii
sparg tăcerea pietrelor cu dalta

Şi-mi cioplesc din munţi puterea
să mă nasc odată cu durerea

Costel Zăgan, CEZEISME II

DESCULŢ PRIN CER

Nu pot nu mai pot să respir fără
ozonul copilăriei simt cum îmi fuge 
pământul  de sub picioare încerc
să-naintez şi-alunec spre cer
aud gânguritul nenăscuţilor în fiecare
tăcere refulată dragi strănepoţi ai lui
Don Quijote noua generaţie de mori de vânt
vă aşteaptă amputată umbra aripilor e gata
de zbor încă un pas şi sunteţi în cer

Costel Zăgan, POEZII DE TREZIT COPILĂRIA

INSOMNIE ÎN VERDE

 A naibii
iarbă

Creşte
şi
noaptea

Verde legănat

Verde
de
adormit
vântul

Verde la pat

Costel Zăgan

duminică, 5 august 2012

EREZIA FEMEII DICŢIONAR

Totul pentru femeia cu suflet de floare
pentru poemul cu toate versurile îndră
gostite Mă las în voia ta singurătate de
doi bani  Restul va fi o noapte albă cât
 Shakespeare  Degeaba însă 
manualul poetului de cursă lungă e tot 
la fraza De când a pus ochii pe tine 
fericirea eşti un om mort Scriu şi tă
cerea zboară din gură-n gură Însă
 în locurile publice tot n-am  voie cu
 poezia dată la maximum

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

sâmbătă, 4 august 2012

DRAGOSTEA SFĂRMÂND PATUL LUI PROCUST

Eşti liberă să-şi faci de cap cu trandafirii

să faci nudism pe plajele din tei
să-ţi acordezi cu sentimente coarda firii
să dai cu tifla celor ce-şi spun zei
Eşti liberă să cochetezi iar cu infernul
să vină Proserpina la mine să reclame
să văd cum într-o clipă m-ar bărbieri eternul
cu razele de lună de-a pururi lame
Eşti liberă să-mi deturnezi orice tristeţe
să plângi cu lacrimile într-un vers
să insulţi ninsoarea cuprinsă de tandreţe
scurcircuitând toţi sorii rămaşi în Univers
Eşti liberă să faci din voluptate-o armă
să strângi de gât tăcerea când vrea să mă seducă
să negi că lacrimile-s semnale de alarmă
iar depărtarea dragă s-o spargi ca pe o nucă
Eşti liberă să spui că paradisul locuieşte-n tine
să-mi arzi aripile şi azi la fără-un sfert
când îmi dezbrac singurătata fără de ruşine
să te iubesc şi iar să nu te iert

Costel Zăgan, Poeme de-aprins focul
 

joi, 2 august 2012

VÂNZĂTOAREA DE NINSORI

  Cum te dezbraci copacii dau în floare

şi simt în piept văpaia unui crin
de la zăpadă sufletul se-aprinde-oare
când te privesc şi mor câte puţin
Şi simt în piept văpaia unui crin
şi trupul parcă-i flacără străină
între prea mult şi iată prea puţin
eşti noaptea devorată de lumină
Şi trupul parcă-i flacără străină
de la zăpadă sufletul se-aprinde-oare
şi cine pentru cine dă lumină
stă noaptea sub acestă întrebare
Cum te dezbraci copacii dau în floare
de parcă i-ar aprinde o ninsoare

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

(GOGYOHKA MEA)

 așteptând un înger învăț să zbor COSTEL ZĂGAN