vineri, 25 octombrie 2019

Numai jalea bolţii albastre de Costel Zăgan

Numai jalea bolţii albastre de Costel Zăgan: Dragă Kitty nu te supăra Însă/lumea-i cetatea prostiei Aşa că/nu prea-i duc dorul Deşi sunt/în această cuşcă viaţa mea în/conjurată de zăbrelele zilelor/Păzită cu străşnicie de acest/gardian rece soarele Şi unde/mă trezesc noapte de noapte/cu trup...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE