duminică, 20 octombrie 2019

Cea dintâi seară de Arthur Rimbaud

Cea dintâi seară de Arthur Rimbaud: - Era de toate dezbrăcată,/Copacii totuşi n-o vedeau,/Însă ar fi vrut să ştie: o fată/De ce nu fuge de Bau-Bau?/Şi scaunul scotea scântei,/Când trupul gol îl atingea-/Boboc de jar, între femei,/Călca piciorul, vai, o stea!/- Priveam, de ceară parc...
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

INVITATUL MEU: VIOREL ILIȘOI

RISIPITORUL DE OCHI El face risipă de ochi, dezinvolt, pentru fiecare lucru văzut sau nevăzut are loc sub o pereche de pleoape. Când își aru...

  • INCERTITUDINEA ZILEI
    Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ...
  • HORA CUVINTELOR
     Prietene de peste tot hai să dăm mână cu mână chiar dacă te doare-n cot de patrie Limba Română Hai să dăm mână cu mână poate-ajungem undeva...
  • NOEMI BOMHER, HIPER-PREFAȚĂ LA CEZEISME, 2008
     *** Poate că aici este adevărata ființă a poeziei, aceea care solicită fructul însuși, a bucuriei de a sta sub clipa binecuvântată a funcți...