Mă dor genunchii de poezie
mă doare-n cot de inventeme
şi umerii numai fir-ar să fie
mă doare viaţa vai de vreme
Mă doare-n cot de inventeme
noaptea-i junghi de Eminescu
că vă iubesc pe toţi devreme
nemulţumiţi doar cu firescul
Noaptea-i junghi de Eminescu
căci umerii numai fir-ar să fie
cu luceferi vai îţi mulţumescu
mă dor genunchii de poezie
Mă doare-n cot de inventeme
cu versuri lumea mă blesteme
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu