luni, 17 decembrie 2018

DE ALTĂDATĂ

Unde-i vârsta cea zglobie
de prin anii punct o mie

Cine iar mi-a scuturat
pomul vieţii cel bogat

Au rămas doar frunzele
murmurând ascunde-te

Am păţit ca Radu Stanca
le trag mâţelor talanga

se-audă pân-la cer
miorlăitul lor de fier

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE