Sufletul floare de floare
să colinde ce mă doare
trupul tot ca un pahar
plin e Doamne de amar
Nu contează sărbătoarea
necuprinsă-i ca şi marea
nu încap(i) de suferinţă
Doamne în a mea fiinţă
Geaba-ncerc toate mişcă
mai repede ca o morişcă
bătute de vântul sorţii
au ajuns în gura morţii
Şi se-aud vorbe postume
parcă dintr-o altă lume
Costel Zăgan
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu