duminică, 16 decembrie 2018

COLINDUL POETULUI

Lerui-ler colindă omul
scuturând de stele pomul
lerui-ler viaţa-i un fulg
din posteritate
-l smulg

Lerui-ler colindă timpul
ai venit îţi vine schimbul
steaua cade parcă-i nucă
firmamentu-i pus pe ducă

Lerui-ler colindă cerul
şi-ţi răstoarnă adevărul
îngerul spune prăpăstii
tu te-nalţi cu alte chestii

Lerui-ler ce Dumnezeu
Anul Nou parcă sunt eu 


Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE