AUD ÎN ALB - Costel Zagan

AUD ÎN ALB - Costel Zagan

AUD ÎN ALB - Costel Zagan

AUD ÎN ALB - Costel Zagan

COLINDUL IUBIRII

Iubito

Te-am pupat

de la

răsărit

la

apus

De la

miazănoapte

la

miazăzi

Iubito

Te-am

pupat

în

sensul

acelor

ceasornicului

Mă rog

te-am

pupat

în

toate

sensurile

De-au

ameţit

toate

ceasurile

din

lume

Însă

toate

arată

c-o

oră

Mai

puţin

decât

Dragostea mea

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

GOGYOHKA CZ

lerui-ler

dragostea

made

în

România

Costel Zăgan

HAIKU CZ

libertate tu
câmp minat cu florile
dragostei noastre

Costel Zăgan

SUFLET ROMÂNESC: Costel Zăgan - Clarobscur de Dacia

SUFLET ROMÂNESC: Costel Zăgan - Clarobscur de Dacia: Pe câmpia geto-dacă, n-are cine să mai tacă; Pe câmpia românească, n-are cine să vorbească; Au, au, au, ce vreme-amară... a...

Costel Zăgan

25.12.2016

Colind spre absolut

Leru-i ler ninsoare mută
Dumnezeu aşa sărută
leru-i ler cu flori de măr
iarna vine azi din cer

Leru-i ler pe câte-un fulg
din nemărginire-l smulg
leru-i ler ce dulce vină
să vă dea la toţi lumină

Leru-i ler dragostea mea
a desprins din cer o stea
leru-i ler colindă frigul
de la singur la mai singur

Leru-i ler cu flori de măr
dragostea vine din cer

Sursa foto: citesteasta.ro

COLINDUL DURERII

Sufletul floare de floare

să colinde ce mă doare

trupul tot ca un pahar

plin e Doamne de amar

Nu contează sărbătoarea

necuprinsă-i ca şi marea

nu încap(i) de suferinţă

Doamne în a mea fiinţă

Geaba-ncerc toate mişcă

mai repede ca o morişcă

bătute de vântul sorţii

au ajuns în gura morţii

Şi se-aud vorbe postume

parcă dintr-o altă lume

Costel Zăgan

DE ALTĂDATĂ

Unde-i vârsta cea zglobie

de prin anii punct o mie

Cine iar mi-a scuturat

pomul vieţii cel bogat

Au rămas doar frunzele

murmurând ascunde-te

Am păţit ca Radu Stanca

le trag mâţelor talanga

Să

se-audă pân-la cer

miorlăitul lor de fier

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

VIAŢA

Şi aproape jumătate

am trăit-o pe furate

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

PERICOLUL IERNII

Vântul spulberă cuvinte

zăpada parcă-i o boală

crucile de pe morminte

pur şi simplu se răscoală

Zăpada parcă-i o boală

doctor sete Dumnezeu

doar tăcerea de pe coală

se retrage-n trupul meu

Doctor este Dumnezeu

crucile de pe morminte

fac pământul şi mai greu

vântul spulberă cuvinte

Zăpada parcă-i o boală

domnişoarelor mortală

Costel Zăgan, CEZEISME II

COLINDUL POETULUI

Lerui-ler colindă omul

scuturând de stele pomul

lerui-ler viaţa-i un fulg

din posteritate

-l smulg

Lerui-ler colindă timpul

ai venit îţi vine schimbul

steaua cade parcă-i nucă

firmamentu-i pus pe ducă

Lerui-ler colindă cerul

şi-ţi răstoarnă adevărul

îngerul spune prăpăstii

tu te-nalţi cu alte chestii

Lerui-ler ce Dumnezeu

Anul Nou parcă sunt eu 

Costel Zăgan, CEZEISME II

ROMÂNIA UN VEAC DE SINGURĂTATE

Dragi copii

şi

părinţi

România Mare

este

mama

noastră

De-un 

veac

n-a

mai

dat

Pe-acasă

E

OK

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

Costel Zăgan

Costel Zăgan: Nichita Stănescu este cel mai frumos sentiment al României Mari.

Poem din volumul O viziune a sentimentelor - Nichita Stănescu

Poem din volumul O viziune a sentimentelor - Nichita Stănescu

O multpreafirescu de Costel Zăgan

O multpreafirescu de Costel Zăgan

EREZIA ROMANTISMULUI ARTICULAR

Mă dor genunchii de poezie

mă doare-n cot de inventeme

şi umerii  numai fir-ar să fie

mă doare viaţa vai de vreme

Mă doare-n cot de inventeme

 noaptea-i junghi de Eminescu

că vă  iubesc pe toţi devreme

nemulţumiţi doar cu firescul

Noaptea-i junghi de Eminescu

căci umerii numai fir-ar să fie

cu luceferi vai îţi mulţumescu

mă dor genunchii de poezie

Mă doare-n cot de inventeme

cu versuri lumea mă blesteme

Costel Zăgan, CEZEISME II

INVENTEMUL ZILEI

Sunt ceea ce-a făcut Limba Română din mine: un destin.
Costel Zăgan, Inventeme

RARA AVIS

Unde-i elevul de altădată

păi viaţa nu este o şcoală 

şi dacă moartea-i minunată

din morţi moartea te scoală

Păi viaţa nu este o şcoală

degeaba-i învăţat să mori

te duce nostalgia-n poală

de la apus şi până-n zori 

Degaba-i învăţat să mori

şi

dacă moartea-i minunată

cu fruntea umbli tot prin nori

unde-i elevul de altădată

Păi viaţa nu este o şcoală

autoportret în rai de smoală

Costel Zăgan, CEZEISME II

MOARA DE STELE

Copilăria s-a mutat în poezie

de ea nu-mi mai aduc-aminte

zăpada lumânarea mea târzie

se-aprinde Doamne în cuvinte

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI 

DON QUIJOTE

POEZIA

Poetul se opri la porţile cetăţii şi însingurat

ca de obicei  începu să scuipe cu versuri pe

zidurile exterioare Nesfârşite mi-au fost nop

ţile singurătăţii Dragoste pâinea mea cea de

toate zilele De multe ori flămânzitu-mi-au şi

trupul şi sufletul Depărtarea însă mă cheamă

iar şi nu pot pleca cu mâinile goale Pe degete

îmi strălucesc luceferi şi cele mai fragede ste

le Şi vai de zăpezile ce mi-au cucerit toate sim

ţurile Cuvintele mi-s pline de viscol şi vânturi

turbate Dinţii şi măselele se clatină de nerăbda
re şi dor Ochii mi-s întunecaţi de dorinţă Şi

numai dragostea îmi poartă mâinile spre tine

Pâine a poeziei mele de inimă albastră

Buzele ard
ca
nişte
flăcări

Inima-i

 ce
nu
şă 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

STOP TARIF

Mai doriţi cumva un dar

nu v-ajunge viaţa asta

păi nu prea aveţi habar

daca-ţi şti aţi zice basta

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

HAIKU MINE

lacul îngheţat

lacrima din ochii tăi

zbor de lebădă

cântec topit în alb

soare pe  sub orizont

Costel Zăgan

PE FRONTUL AMINTIRII

Nostalgia în fulgi mi-o sfarmă

ninsoarea cea mai tandră armă

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

POEME ALESE DE COSTEL ZĂGAN (5)

Costel Zăgan

25.06.2016

Clepsidra cu rugăciuni

Doamne Doamne ești acasă

ai spus să bat și vei deschide

deșertul lumii mă apasă

deșertul Doamne din cuvinte

Ai spus să bat că vei deschide

pustiul Doamne-i peste tot

și morții vai nu-s în morminte

e prea pustiu să mai suport

Pustiul Doamne-i peste tot

deșertul lumii mă apasă

și din genunchi te-nalți socot

că Doamne totuși ești acasă

Ai spus să bat și vei deschide

dar ceru-i vai tot din cuvinte

Foto: Andi Spot

POEME ALESE DE COSTEL ZĂGAN (4)

Costel Zăgan

20.05.2016

Pretextul Machiavelli

Ce primăvară zdrențuită Doamne ce primăvară
Pașii timpului colbuiesc totul Un strat tot mai
gros de indiferență se așează între noi și lume
Râzi astăzi mâine s-ar putea să nu mai ai cu ce
Cauza împinge efectul în șanț cu prima ocazie
Apoi merge mai departe Doar Calea lactee se mai
întinde între tine și dragostea la ultima vedere Nu
mai scrii declarații de dragoste ci declarații de ave
re Existența implică textitența În acest sens presupun
că și eu sunt nepotul lui Machiavelii
Prea mă dezbin zi de zi Ca lumea să nu mă ia la ochi
La picior arm
(Și eu am fost un mugur civil)

EREZII DE-O CLIPĂ II

Sursa foto: pinterest.com

POEME ALESE DE COSTEL ZĂGAN (3)

Costel Zăgan

02.05.2016

Regina ninsorilor de altădată

Erai înger de zăpadă
ori o flacără-ngheţată
din cer fulgii stau să cadă
să te nască-nc-o dată

Ca pe-o flacără-ngheţată
ochii mei te şlefuiesc
de lumina ta se-mbată
şi-apoi cântă nefiresc

Ochii mei te şlefuiesc
lacrimă gata să cadă
dintr-un ochi neomenesc
cade-un înger de zăpadă

Flacără înlăcrimată
ninsoare mugur de fată

Foto: Andi Spot

POEME ALESE DE COSTEL ZĂGAN (2)

Costel Zăgan

07.06.2016

EREZIA DE-A TRĂI

Poetul tace până la orele 24 fix

Apoi trece tăcerile pe curat

Una ție una mie

Restul e plin de cuvinte și necuvinte

O tot ce-ating seamănă tot mai mult cu

îngerul meu păzitor

Iubita vai și-a uitat

sexul în această poezie fără cap și coadă

Scriu versuri pe ritm de kamasutra

Zgomotul afrodisiac al tăcerii mă

scoate din minți

Gâfâind privesc poemul

gata să mă devoreze cu tot cu stilou

Și luna zbătându-se ca un pește în apele ferestrei

Deodată aud cocoșul cântând a treia oară

Doamne chiar am scăpat

Sursa foto: pinterest.com

POEME ALESE DE COSTEL ZĂGAN (1)

Costel Zăgan

20.03.2016

RUGĂ 99-00-01

Căci singur ca anul acesta ca anul trecut

Și ca de când sunt N-am fost niciodată

Dar Doamne Singurătatea mea cea de

toate zilele dă-mi-o mie și astăzi Și nu

mă du în ispita singurătății singurătăților

Și mă iartă de toate iluziile pierdute

cu voie sau fără voie Precum iert și eu

prietenilor mei toate disperările câștigate

Și mă izbăvește de mine însumi Lăsându-mi

o Doamne și iubita și dragostea și pe Eminescu

Cel cu Melancolia fără de margini și cu epicentrul

în fiecare cuvânt Apoi din cenușa poemului divin

Ajută-mă o Doamne să-mi revin

Atât întreabă focul din cuvânt

Atât răspund tăcerile arzând

Foto: Andi Spot

INVENTEMUL DE LUNI

Deşi prioritară, chiar şi arta urmează după familie, din fericire!

Costel Zăgan, Inventeme

ODĂ MINCIUNII

Cu minciuna stai la masă

cu minciuna stai în pat

de minciună nu-ţi mai pasă

eşti minciuna la pătrat

Cu minciuna stai în pat

cu miciuna mergi la treabă

şi nu ştii ce s-a-ntâmplat

miciuna-i o stea în iarbă

Cu miciuna mergi la treabă

de minciună nu-ţi mai pasă

cu minciuna treacă-mergă

cu minciuna stai la masă

Cu minciuna stai în pat

numai tu vai n-ai aflat

Costel Zăgan, CEZEISME II

Muzică folk - Cenaclul Flacăra (1)

EREZIA LUI DĂNILĂ PREPELEAC

Poveştile lui Creangă Guvernul Viorica Prepeleac

Jand

armeria sau drobul de sare

Amintiri din prezentul de colea

Fost-au poporul român nu mai mare de statu

Însă leneşu vărsătoriu de sânge stricat

Inima lui numai la uşi străine bătut-a

România însă nu-i acasă

Iar copii nu mai ascultă poveşti

la gura sobei

ci dârdăie de Harry Potter

Traduceri după ureche

Hopa Mitică

pe

sticlă

Azi

sunt

mai bun

decât

ieri

Nu

mai

fericit

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

SĂRUT MÂNA ROMÂNIA

Sunt o verigă tricoloră

în lanţul lumii infinit

şi doar o mână mă adoră

de care sunt înlănţuit

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!

Visez

Şi
când
mă
trezesc

Iar
sunt
fericit

că-s
român

Costel Zăgan - Verde vertical

Îmi place

Ador

Haha

Uau!

Tristeţe

Furie