duminică, 10 septembrie 2017

TEROAREA LECTURII

Scriu și mă retrag de la locul faptei fără
regret și fără speranță Singurătatea are
pseudonimul lui Bacovia Supraviețuire
prin absență Lacustră-i potopul meu per
sonal Mă salvez prin lectură O toamnă
violetă decolorează totul Ca să-mi demon
streze că n-are nicio legătură cu politica
Istoria îmi ară grădina
Surâd și scriu mai departe
mai departe mai încet
tot mai încet
Scriu în surdină
Însă picăturile de ploaie
consemnează totul
Nu mai citiți
lectura 
ar putea
opri
ploaia

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...