Sonet ridicol
Rigorile prudenţei, credinţei, curtoaziei
noi niciodată nu le vom cunoaşte
decît cel mult în sfera poeziei,
uitîndu-ne la ele ca la moaşte.
Numai aşa se mai explică faptul
că în acest secol de duzină
n-a mai rămas decît grosolănia, raptul
şi rata la apartament sau la maşină.
Destul acum: scîrbit de toate cele
(chiar şi de moarte-mi este numai silă)
eu împletesc cununi de imortele
pentru o ipotetică copilă.
Dar, vai, ce catastrofice belele
adastă omenirea imbecilă!
Lisabona, 1978
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu