Și eu mă îndoiesc de toate domnule Descartes
Însă nici așa nu exist oricâte îndoieli aș pune la
bătaie Mă îndepărtez de mine cu viteza gândului
Peste tot mă-mpiedic
numai
de
Dumnezeu
Îngerul de pază
altă speranță
inutilă
Degeaba
după moarte
tot singur
va trebui
să
mă
descurc
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu