miercuri, 27 septembrie 2017

ÎNGERUL DE PAZĂ

Nu mă cert cu limba mea
limba mea ca o mireasă
peticind cerul c-o stea
drum mi-arată către casă

Limba mea ca o mireasă
are pas Doamne de înger
pune cerul dar pe masă
rana-mi leagă dacă sânger

Are pas Doamne de înger
peticind cerul c-o stea
în caietul meu cu plângeri
azi mă cert cu limba mea

Limba mea ca o mireasă
nici să mor nu mă mai lasă

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE