duminică, 3 septembrie 2017

ERUPȚIE

Durerea răstoarnă munții
vulcanii dorm în cuvinte
pe lucruri pecetea frunții
de noi îmi aduce-aminte

Vulcanii dorm în cuvinte
lava în suflet mă doare

mă întorc și merg-nainte
prin cer am ieșit la mare 

Lava în suflet mă doare
pe lucruri-i pecetea frunții
că ești mic sau că ești mare
durerea răstoarnă munții

Vulcanii dorm în cuvinte
noi tăcem cu luare-aminte

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE