joi, 20 aprilie 2017

EREZIA POSTERITĂȚII DINTRE NOI

Bună dimineața flori pământ și cer
Bună dimineața trup bună diminea
ța suflete Ce mai faceți Cum o mai
duceți cu sănătatea cu viața și cu moar
tea Cum o mai duceți cu Nichita dar
cu Sorescu Cum o mai duci România
cu poeții și cu țăranii tăi Maestre 
Mihai Ursachi îți vine posteritatea 
ori este prea mică și te strânge la încheietura
poemului de aur și de purpură
Că eu te-am implorat în vreo câteva poezii
  să ne arăți pe unde
se poate zbura mai grațios
Dar asta e la un moment dat
toți o luăm razna
Și nici măcar Dumnezeu
nu ne mai poate
opri

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE