duminică, 30 aprilie 2017

EREZIA ÎNCOTRO

Poezia și adevărul sunt frați vitregi nu-i așa
Artă versus natură Și plânge cineva că stăm
la rând și la singurătate domnule Punctele cardi
nale or fi zarul lui Dumnezeu De fiecare cu moar
tea lui și Totuși pe mine nu mă poate opri nimeni
să tac
nici măcar 
adevărul

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE