marți, 18 aprilie 2017

***

* Copilăria
mă pălmuiește de ce
mai fugi de mine

* Cine vindecă
tăcerea sau cuvântul
cântă lacrima

Costel Zăgan, VIRTUTEA HAIKU

la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

INVITATUL MEU: VIOREL ILIȘOI

RISIPITORUL DE OCHI El face risipă de ochi, dezinvolt, pentru fiecare lucru văzut sau nevăzut are loc sub o pereche de pleoape. Când își aru...

  • INCERTITUDINEA ZILEI
    Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ...
  • HORA CUVINTELOR
     Prietene de peste tot hai să dăm mână cu mână chiar dacă te doare-n cot de patrie Limba Română Hai să dăm mână cu mână poate-ajungem undeva...
  • NOEMI BOMHER, HIPER-PREFAȚĂ LA CEZEISME, 2008
     *** Poate că aici este adevărata ființă a poeziei, aceea care solicită fructul însuși, a bucuriei de a sta sub clipa binecuvântată a funcți...