sâmbătă, 18 februarie 2017

PRIMĂVARĂ DE REZERVĂ

Mâinile se roagă mângâind
unui Dumnezeu de gheață
stau iluziile mereu la rând
ca să-și bată joc de viață

Unui Dumnezeu de gheață
numai altare vai de furtună
îi înalți rugăciuni de ceață
unde-i oare vremea bună

Altare totuși zău de furtună
iluziile stau mereu la rând
fulgeră Doamne iarăși tună
mâinile se roagă mângâind

Unui Dumnezeu de gheață
un mugur îi face față

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE