Pereții camerei mele plâng
fantoma potopului curge
se zbate iată ochiul stâng
îl spăl cu cerneală de sânge
Fantoma potopului curge
poezia poate-i arca mea
nivelul trecutului să urce
până unde doarme o stea
Poezia poate-i arca mea
se zbate parcă ochiul stâng
și noaptea se trezește și ea
pereții camerei mele plâng
Muchie somnambulă de cuțit
fantoma potopului a împietrit
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu