Mi-e scârbă Doamne de tăcere
și de cuvinte chiar mi-e silă
c-au risipit toți fagurii de miere
cu dulce aruncat-au fără milă
Și de cuvinte chiar mi-e silă
n-aș deschide gura niciodată
urgent să-mi aruncați o pilă
să șlefuiesc tăcerea cât e fată
N-aș deschide gura niciodată
c-a risipit toți fagurii de miere
neștiind de mamă nici de tată
mi-e scârbă Doamne de tăcere
Și de cuvinte chiar mi-e silă
vomit eternitate filă după filă
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu