O melancolie
Fericirea de-a fi trist în doi
numai noi iubire numai noi
numai noi iubire numai noi
Costel Zăgan
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu