Se rad pereții toamnei
de frunze și de vânt
zidind cu gestul Doamne
în locul lor cuvânt
Din frunze și din vânt
tresare o părere
sau poate-un înger frânt
de lacrimi și de miere
Tresare o părere
zidind cu gestu-i Doamne
ce n-am putut vai cere
să rad pereții toamnei
De frunze și de vânt
mi-e sufletul oricând
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu