Țăranii apar pe câmp ca o ploaie
sufletul lor polenizează pământul
bobul de grâu izbucnește-n văpaie
să ardă în versuri iarăși cuvântul
Sufletul lor polenizează pământul
plivind timpul cu palme de leac
o clipă cerul își ia din om avântul
țărani-s și munții acum și în veac
Plivind timpul cu palme de leac
bobul de grâu izbucnește-n văpaie
numai o clipă privighetorile tac
țăranii apar pe câmp ca o ploaie
Sufletul lor polenizează pământul
de câte ori gura mi-o arde cuvâtul
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu