EREZII DE-O CLIPĂ

1. 
   

   ŞI CITITORII SE TRAG DIN MAIMUŢĂ NU-I O EREZIE
   
   E cumplit că nu îngerul face diferenţa
   Ci jungla din sufletele noastre sălbătici
   te De civilizaţie de nevoi de rate şi de
   ignoranţă avansată Merg pe stradă cu
   mâna pe inimă Ca pe-un trăgaci de ar
   mă Ai grijă prietene Nu-ţi lăsa iubirea
   prea slobodă Să n-o confund cu viaţa
   ca o pradă Şi din dragoste să apăs pe
   trăgaci
   
   Costel Zăgan , EREZII DE-O CLIPĂ
   
   
   ALTĂ EREZIE BURICUL NOPŢII
   
   E sfânt Doamne Femeia-i erezia
   mea cea de toate nopţile De la
   asta n-am să abdic niciodată Dim
   potrivă De câte ori am ocazia mă
   arunc în cer direct de pe Muntele
   Venus Printre îngeri mă simt acasă
   Cu buzunarele pline de stele
   Îmi pot licita orice soartă
   Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
   
   
   SPECTACOL ÎN CER
   
   
   Cortina se ridică exact Când
   femeia nu-şi mai încape în piele
   de frumuseţe Iar bărbatul desigur
   de femeie La unison publicul aplaudă
   anemic Femeii însă nu-i pasă Bărbatul
   să fie fericit şi devreme în cer Restu-i istorie
   Între doi îngeri încape numai bine o viaţă Cu
   două locuri şi-un pat îndrăgostit Un foc de armă
   coboară cortina în iad
   Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
   
   
   
   EREZIA ZBORULUI DE CURSĂ LUNGĂ
   
   Am impresia dragilor că mă prelucrează
   madam poezia de-mi merg fulgii Cu tot
   cu sau fără aripile mele rablagite şi super
   sonice Scriu şi zbor De pe-o dugheană pe
   alta a poeziei fulger ambulant Nu citiţi în
   timpul zborului Între romanul zilei de ieri
   şi apocalipsa unei poezii de dragoste n-are
   loc niciun înger Răstignită între două ceruri
   dragostea iluminează totul Orbit dau cu capul
   în Nirvana fără să vreau Am să-mi las aripile
   la pagina asta între sânii iubitei
   Poate scap cu-atât
   
   Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
   
   
   
   EREZIA PROXIMEI PRIMĂVERI
   
   Noaptea cresc numai visele Şo
   pe mine primăvară Am toate căr
   ţile deschise la cuprins Cititor ideal
   numai vântul însă îmi frunzăreşte destinul
   De-aici încolo cică răsar stelele altui
   anotimp Aveţi grijă pe unde zburaţi
   Prăpastia asta-i doldora de stele
   căzătoare
   
   Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
   
   
   EREZIA INCERTITUDINII ABSOLUTE
   
   Cică asta-i norma cotidiană a poetului
   firmamentul Ori după caz stratul cu
   sârmă ghimpată de la piept Mugur de
   fier lângă mugur de fier Steaua cea mai
   pitică lângă supernova cea mai sexy
   Muze ce pendulează brownian Între
   infinitul mare şi infinitul de la degetul cel
   mic Libertate şerpuind iar şi iar în închi
   soarea cea de toate zilele a trupului O
   Doamne unde-i ieşirea din această lume
   nebună de legat
   
   Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

   Thank you to all the kids who came along to yesterday's festival. It was a fantastic day...