duminică, 11 august 2013

EREZIA VEŞNICULUI ÎNDRĂGOSTIT

Avea înălţimea unei făcări Şi
ochii ca nişte cărbuni aprinşi
De-mi sfârâiau călcâiele De 
câte ori o visam Că nici ziua
nu mă puteam abţine De-am
ajuns să mă arate lumea cu de
getul înroşit Mamă nenea este
iar îndrăgostit Toată ziua îi ies
 fumuri din cap

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
1

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 Dragostea deschide și închide paranteza vieții. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME I