luni, 25 februarie 2013


RETORICA LUI DRACULA - Costel Zăgan,CEZEISME II

Ninge gratuit prieteni
Dumnezeu se dăruieşte
îngerii foşnesc din cetini
disperarea ni-i nădejde

Dumnezeu ne-o dăruieşte
n-am putea să n-o primim
disperaţi avem nădejde
că urâtu-i tot sublim

N-am putea să nu-l privim
îngerii foşnesc din cetini
orice limbă are-un limb
ninge gratuit prieteni

Dumnezeu ne dăruieşte
disperat altă nădejde

(Pictură: Iarna - Stefan Câlţia)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE