Zău că-mi vine câteodată
sufletul să-l dau la relanti
înşfăcându-i noaptea înstelată
să-l arunc în altă zi
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu