FIIND EMINESCU

Fiind poet tăceri cureieram şi mă opream ades lângă cuvânt şi tâmpla mi-o apropiam la blânda batere de vânt Şi mă opream ades lângă cuvânt ca să-l aud cum creşte ca şi iarba de-şi risipea mireasma teiul sfânt părea că totuşi nu trăiesc degeaba Ca să-l aud cum creşte ca şi iarba eu tâmpla mi-o apropiam lumina lunii o căram cu roaba fiind poet tăceri cutreieram Şi mă opream ades lângă cuvânt iluminat de teiul vechi şi sfânt Costel Zăgan , CEZEISME, 2008