Duc peste tot
singurătățile mele
una superficială
alta profundă
una pentru rai
alta pentru iad
Imparțial
ca tot românul
împac
și viața
și moartea
Deși toți se plâng
mie nu-mi rămâne nimic
totuși
surâd
Sunt un nimic
la
dispoziția
tuturor
Și
să mai spună cineva că poeții sunt inutili
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu