Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie, 2018

COLINDUL IUBIRII

Iubito Te-am pupat de la răsărit la apus De la miazănoapte la miazăzi Iubito Te-am pupat în sensul acelor ceasornicului Mă rog te-am pupat în toate sensurile De-au ameţit toate ceasurile din lume Însă toate arată c-o oră Mai puţin decât Dragostea mea Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

GOGYOHKA CZ

lerui-ler dragostea made în România Costel Zăgan

HAIKU CZ

libertate tu câmp minat cu florile dragostei noastre Costel Zăgan
Costel Zăgan 25.12.2016 Colind spre absolut Leru-i ler ninsoare mută Dumnezeu aşa sărută leru-i ler cu flori de măr iarna vine azi din cer Leru-i ler pe câte-un fulg din nemărginire-l smulg leru-i ler ce dulce vină să vă dea la toţi lumină Leru-i ler dragostea mea a desprins din cer o stea leru-i ler colindă frigul de la singur la mai singur Leru-i ler cu flori de măr dragostea vine din cer Sursa foto: citesteasta.ro

COLINDUL DURERII

Sufletul floare de floare să colinde ce mă doare trupul tot ca un pahar plin e Doamne de amar Nu contează sărbătoarea necuprinsă-i ca şi marea nu încap(i) de suferinţă Doamne în a mea fiinţă Geaba-ncerc toate mişcă mai repede ca o morişcă bătute de vântul sorţii au ajuns în gura morţii Şi se-aud vorbe postume parcă dintr-o altă lume Costel Zăgan

DE ALTĂDATĂ

Unde-i vârsta cea zglobie de prin anii punct o mie Cine iar mi-a scuturat pomul vieţii cel bogat Au rămas doar frunzele murmurând ascunde-te Am păţit ca Radu Stanca le trag mâţelor talanga Să se-audă pân-la cer miorlăitul lor de fier Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

VIAŢA

Şi aproape jumătate am trăit-o pe furate Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

PERICOLUL IERNII

Vântul spulberă cuvinte zăpada parcă-i o boală crucile de pe morminte pur şi simplu se răscoală Zăpada parcă-i o boală doctor sete Dumnezeu doar tăcerea de pe coală se retrage-n trupul meu Doctor este Dumnezeu crucile de pe morminte fac pământul şi mai greu vântul spulberă cuvinte Zăpada parcă-i o boală domnişoarelor mortală Costel Zăgan, CEZEISME II

COLINDUL POETULUI

Lerui-ler colindă omul scuturând de stele pomul lerui-ler viaţa-i un fulg din posteritate -l smulg Lerui-ler colindă timpul ai venit îţi vine schimbul steaua cade parcă-i nucă firmamentu-i pus pe ducă Lerui-ler colindă cerul şi-ţi răstoarnă adevărul îngerul spune prăpăstii tu te-nalţi cu alte chestii Lerui-ler ce Dumnezeu Anul Nou parcă sunt eu  Costel Zăgan, CEZEISME II

ROMÂNIA UN VEAC DE SINGURĂTATE

Dragi copii şi părinţi România Mare este mama noastră De-un  veac n-a mai dat Pe-acasă E OK Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

EREZIA ROMANTISMULUI ARTICULAR

Mă dor genunchii de poezie mă doare-n cot de inventeme şi umerii  numai fir-ar să fie mă doare viaţa vai de vreme Mă doare-n cot de inventeme  noaptea-i junghi de Eminescu că vă  iubesc pe toţi devreme nemulţumiţi doar cu firescul Noaptea-i junghi de Eminescu căci umerii numai fir-ar să fie cu luceferi vai îţi mulţumescu mă dor genunchii de poezie Mă doare-n cot de inventeme cu versuri lumea mă blesteme Costel Zăgan, CEZEISME II

INVENTEMUL ZILEI

Sunt ceea ce-a făcut Limba Română din mine: un destin. Costel Zăgan, Inventeme

RARA AVIS

Unde-i elevul de altădată păi viaţa nu este o şcoală  şi dacă moartea-i minunată din morţi moartea te scoală Păi viaţa nu este o şcoală degeaba-i învăţat să mori te duce nostalgia-n poală de la apus şi până-n zori  Degaba-i învăţat să mori şi dacă moartea-i minunată cu fruntea umbli tot prin nori unde-i elevul de altădată Păi viaţa nu este o şcoală autoportret în rai de smoală Costel Zăgan, CEZEISME II

MOARA DE STELE

Copilăria s-a mutat în poezie de ea nu-mi mai aduc-aminte zăpada lumânarea mea târzie se-aprinde Doamne în cuvinte Costel Zăgan, AXIOMELE LUI  DON QUIJOTE

POEZIA

Poetul se opri la porţile cetăţii şi însingurat ca de obicei  începu să scuipe cu versuri pe zidurile exterioare Nesfârşite mi-au fost nop ţile singurătăţii Dragoste pâinea mea cea de toate zilele De multe ori flămânzitu-mi-au şi trupul şi sufletul Depărtarea însă mă cheamă iar şi nu pot pleca cu mâinile goale Pe degete îmi strălucesc luceferi şi cele mai fragede ste le Şi vai de zăpezile ce mi-au cucerit toate sim ţurile Cuvintele mi-s pline de viscol şi vânturi turbate Dinţii şi măselele se clatină de nerăbda re şi dor Ochii mi-s întunecaţi de dorinţă Şi numai dragostea îmi poartă mâinile spre tine Pâine a poeziei mele de inimă albastră Buzele ard ca nişte flăcări Inima-i  ce nu şă  Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

STOP TARIF

Mai doriţi cumva un dar nu v-ajunge viaţa asta păi nu prea aveţi habar daca-ţi şti aţi zice basta Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

PE FRONTUL AMINTIRII

Nostalgia în fulgi mi-o sfarmă ninsoarea cea mai tandră armă Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

POEME ALESE DE COSTEL ZĂGAN (5)

Costel Zăgan 25.06.2016 Clepsidra cu rugăciuni Doamne Doamne ești acasă ai spus să bat și vei deschide deșertul lumii mă apasă deșertul Doamne din cuvinte Ai spus să bat că vei deschide pustiul Doamne-i peste tot și morții vai nu-s în morminte e prea pustiu să mai suport Pustiul Doamne-i peste tot deșertul lumii mă apasă și din genunchi te-nalți socot că Doamne totuși ești acasă Ai spus să bat și vei deschide dar ceru-i vai tot din cuvinte Foto: Andi Spot

POEME ALESE DE COSTEL ZĂGAN (4)

Costel Zăgan 20.05.2016 Pretextul Machiavelli Ce primăvară zdrențuită Doamne ce primăvară Pașii timpului colbuiesc totul Un strat tot mai gros de indiferență se așează între noi și lume Râzi astăzi mâine s-ar putea să nu mai ai cu ce Cauza împinge efectul în șanț cu prima ocazie Apoi merge mai departe Doar Calea lactee se mai întinde între tine și dragostea la ultima vedere Nu mai scrii declarații de dragoste ci declarații de ave re Existența implică textitența În acest sens presupun că și eu sunt nepotul lui Machiavelii Prea mă dezbin zi de zi Ca lumea să nu mă ia la ochi La picior arm (Și eu am fost un mugur civil) EREZII DE-O CLIPĂ II Sursa foto: pinterest.com

POEME ALESE DE COSTEL ZĂGAN (3)

Costel Zăgan 02.05.2016 Regina ninsorilor de altădată Erai înger de zăpadă ori o flacără-ngheţată din cer fulgii stau să cadă să te nască-nc-o dată Ca pe-o flacără-ngheţată ochii mei te şlefuiesc de lumina ta se-mbată şi-apoi cântă nefiresc Ochii mei te şlefuiesc lacrimă gata să cadă dintr-un ochi neomenesc cade-un înger de zăpadă Flacără înlăcrimată ninsoare mugur de fată Foto: Andi Spot

POEME ALESE DE COSTEL ZĂGAN (2)

Costel Zăgan 07.06.2016 EREZIA DE-A TRĂI Poetul tace până la orele 24 fix Apoi trece tăcerile pe curat Una ție una mie Restul e plin de cuvinte și necuvinte O tot ce-ating seamănă tot mai mult cu îngerul meu păzitor Iubita vai și-a uitat sexul în această poezie fără cap și coadă Scriu versuri pe ritm de kamasutra Zgomotul afrodisiac al tăcerii mă scoate din minți Gâfâind privesc poemul gata să mă devoreze cu tot cu stilou Și luna zbătându-se ca un pește în apele ferestrei Deodată aud cocoșul cântând a treia oară Doamne chiar am scăpat Sursa foto: pinterest.com

POEME ALESE DE COSTEL ZĂGAN (1)

Costel Zăgan 20.03.2016 RUGĂ 99-00-01 Căci singur ca anul acesta ca anul trecut Și ca de când sunt N-am fost niciodată Dar Doamne Singurătatea mea cea de toate zilele dă-mi-o mie și astăzi Și nu mă du în ispita singurătății singurătăților Și mă iartă de toate iluziile pierdute cu voie sau fără voie Precum iert și eu prietenilor mei toate disperările câștigate Și mă izbăvește de mine însumi Lăsându-mi o Doamne și iubita și dragostea și pe Eminescu Cel cu Melancolia fără de margini și cu epicentrul în fiecare cuvânt Apoi din cenușa poemului divin Ajută-mă o Doamne să-mi revin Atât întreabă focul din cuvânt Atât răspund tăcerile arzând Foto: Andi Spot

ODĂ MINCIUNII

Cu minciuna stai la masă cu minciuna stai în pat de minciună nu-ţi mai pasă eşti minciuna la pătrat Cu minciuna stai în pat cu miciuna mergi la treabă şi nu ştii ce s-a-ntâmplat miciuna-i o stea în iarbă Cu miciuna mergi la treabă de minciună nu-ţi mai pasă cu minciuna treacă-mergă cu minciuna stai la masă Cu minciuna stai în pat numai tu vai n-ai aflat Costel Zăgan, CEZEISME II

Muzică folk - Cenaclul Flacăra (1)

EREZIA LUI DĂNILĂ PREPELEAC

Poveştile lui Creangă Guvernul Viorica Prepeleac Jand armeria sau drobul de sare Amintiri din prezentul de colea Fost-au poporul român nu mai mare de statu Însă leneşu vărsătoriu de sânge stricat Inima lui numai la uşi străine bătut-a România însă nu-i acasă Iar copii nu mai ascultă poveşti la gura sobei ci dârdăie de Harry Potter Traduceri după ureche Hopa Mitică pe sticlă Azi sunt mai bun decât ieri Nu mai fericit Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

SĂRUT MÂNA ROMÂNIA

Sunt o verigă tricoloră în lanţul lumii infinit şi doar o mână mă adoră de care sunt înlănţuit Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!

Visez Şi când mă trezesc Iar sunt fericit că-s român Costel Zăgan - Verde vertical Îmi place Ador Haha Uau! Tristeţe Furie