Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie, 2018

COLINDUL IUBIRII

Iubito
Te-am pupat de la răsărit la apus
De la miazănoapte la miazăzi
Iubito
Te-am pupat în sensul acelor ceasornicului
Mă rog te-am pupat în toate sensurile
De-au ameţit toate ceasurile din lume
Însă toate arată c-o oră




Mai puţin decât
Dragostea mea
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

GOGYOHKA CZ

lerui-ler dragostea made în România
Costel Zăgan

HAIKU CZ

libertate tu
câmp minat cu florile
dragostei noastre

Costel Zăgan
Costel Zăgan 25.12.2016 Colind spre absolut Leru-i ler ninsoare mută
Dumnezeu aşa sărută
leru-i ler cu flori de măr
iarna vine azi din cer Leru-i ler pe câte-un fulg
din nemărginire-l smulg
leru-i ler ce dulce vină
să vă dea la toţi lumină Leru-i ler dragostea mea
a desprins din cer o stea
leru-i ler colindă frigul
de la singur la mai singur Leru-i ler cu flori de măr
dragostea vine din cer Sursa foto: citesteasta.ro

COLINDUL DURERII

Sufletul floare de floare să colinde ce mă doare trupul tot ca un pahar plin e Doamne de amar
Nu contează sărbătoarea necuprinsă-i ca şi marea nu încap(i) de suferinţă Doamne în a mea fiinţă
Geaba-ncerc toate mişcă mai repede ca o morişcă bătute de vântul sorţii au ajuns în gura morţii
Şi se-aud vorbe postume parcă dintr-o altă lume
Costel Zăgan

DE ALTĂDATĂ

Unde-i vârsta cea zglobie de prin anii punct o mie
Cine iar mi-a scuturat pomul vieţii cel bogat
Au rămas doar frunzele murmurând ascunde-te
Am păţit ca Radu Stanca le trag mâţelor talanga
Să se-audă pân-la cer
miorlăitul lor de fier
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

VIAŢA

Şi aproape jumătate am trăit-o pe furate
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

PERICOLUL IERNII

Vântul spulberă cuvinte zăpada parcă-i o boală crucile de pe morminte pur şi simplu se răscoală
Zăpada parcă-i o boală doctor sete Dumnezeu doar tăcerea de pe coală se retrage-n trupul meu
Doctor este Dumnezeu crucile de pe morminte fac pământul şi mai greu vântul spulberă cuvinte
Zăpada parcă-i o boală domnişoarelor mortală
Costel Zăgan, CEZEISME II

COLINDUL POETULUI

Lerui-ler colindă omul scuturând de stele pomul lerui-ler viaţa-i un fulg din posteritate -l smulg

Lerui-ler colindă timpul ai venit îţi vine schimbul steaua cade parcă-i nucă firmamentu-i pus pe ducă
Lerui-ler colindă cerul şi-ţi răstoarnă adevărul îngerul spune prăpăstii tu te-nalţi cu alte chestii
Lerui-ler ce Dumnezeu Anul Nou parcă sunt eu 

Costel Zăgan, CEZEISME II

ROMÂNIA UN VEAC DE SINGURĂTATE

Dragi copii şi părinţi
România Mare este mama noastră
De-un  veac n-a mai dat
Pe-acasă
E OK
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

EREZIA ROMANTISMULUI ARTICULAR

Mă dor genunchii de poezie mă doare-n cot de inventeme şi umerii  numai fir-ar să fie mă doare viaţa vai de vreme
Mă doare-n cot de inventeme  noaptea-i junghi de Eminescu că vă  iubesc pe toţi devreme nemulţumiţi doar cu firescul
Noaptea-i junghi de Eminescu căci umerii numai fir-ar să fie cu luceferi vai îţi mulţumescu mă dor genunchii de poezie
Mă doare-n cot de inventeme cu versuri lumea mă blesteme
Costel Zăgan, CEZEISME II

INVENTEMUL ZILEI

Sunt ceea ce-a făcut Limba Română din mine: un destin.
Costel Zăgan, Inventeme

RARA AVIS

Unde-i elevul de altădată păi viaţa nu este o şcoală  şi dacă moartea-i minunată din morţi moartea te scoală
Păi viaţa nu este o şcoală degeaba-i învăţat să mori te duce nostalgia-n poală de la apus şi până-n zori 
Degaba-i învăţat să mori şi dacă moartea-i minunată
cu fruntea umbli tot prin nori unde-i elevul de altădată
Păi viaţa nu este o şcoală autoportret în rai de smoală
Costel Zăgan, CEZEISME II

MOARA DE STELE

Copilăria s-a mutat în poezie de ea nu-mi mai aduc-aminte zăpada lumânarea mea târzie se-aprinde Doamne în cuvinte
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI  DON QUIJOTE

POEZIA

Poetul se opri la porţile cetăţii şi însingurat ca de obicei  începu să scuipe cu versuri pe zidurile exterioare Nesfârşite mi-au fost nop ţile singurătăţii Dragoste pâinea mea cea de toate zilele De multe ori flămânzitu-mi-au şi trupul şi sufletul Depărtarea însă mă cheamă iar şi nu pot pleca cu mâinile goale Pe degete îmi strălucesc luceferi şi cele mai fragede ste le Şi vai de zăpezile ce mi-au cucerit toate sim ţurile Cuvintele mi-s pline de viscol şi vânturi turbate Dinţii şi măselele se clatină de nerăbda
re şi dor Ochii mi-s întunecaţi de dorinţă Şi numai dragostea îmi poartă mâinile spre tine Pâine a poeziei mele de inimă albastră Buzele ard
ca
nişte
flăcări

Inima-i  ce
nu
şă 
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

STOP TARIF

Mai doriţi cumva un dar nu v-ajunge viaţa asta păi nu prea aveţi habar daca-ţi şti aţi zice basta
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

PE FRONTUL AMINTIRII

Nostalgia în fulgi mi-o sfarmă ninsoarea cea mai tandră armă
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

POEME ALESE DE COSTEL ZĂGAN (5)

Costel Zăgan 25.06.2016 Clepsidra cu rugăciuni Doamne Doamne ești acasă ai spus să bat și vei deschide deșertul lumii mă apasă deșertul Doamne din cuvinte
Ai spus să bat că vei deschide pustiul Doamne-i peste tot și morții vai nu-s în morminte e prea pustiu să mai suport
Pustiul Doamne-i peste tot deșertul lumii mă apasă și din genunchi te-nalți socot că Doamne totuși ești acasă
Ai spus să bat și vei deschide dar ceru-i vai tot din cuvinte Foto: Andi Spot

POEME ALESE DE COSTEL ZĂGAN (4)

Costel Zăgan 20.05.2016 Pretextul Machiavelli Ce primăvară zdrențuită Doamne ce primăvară
Pașii timpului colbuiesc totul Un strat tot mai
gros de indiferență se așează între noi și lume
Râzi astăzi mâine s-ar putea să nu mai ai cu ce
Cauza împinge efectul în șanț cu prima ocazie
Apoi merge mai departe Doar Calea lactee se mai
întinde între tine și dragostea la ultima vedere Nu
mai scrii declarații de dragoste ci declarații de ave
re Existența implică textitența În acest sens presupun
că și eu sunt nepotul lui Machiavelii
Prea mă dezbin zi de zi Ca lumea să nu mă ia la ochi
La picior arm
(Și eu am fost un mugur civil)
EREZII DE-O CLIPĂ II Sursa foto: pinterest.com

POEME ALESE DE COSTEL ZĂGAN (3)

Costel Zăgan 02.05.2016 Regina ninsorilor de altădată Erai înger de zăpadă
ori o flacără-ngheţată
din cer fulgii stau să cadă
să te nască-nc-o dată Ca pe-o flacără-ngheţată
ochii mei te şlefuiesc
de lumina ta se-mbată
şi-apoi cântă nefiresc Ochii mei te şlefuiesc
lacrimă gata să cadă
dintr-un ochi neomenesc
cade-un înger de zăpadă Flacără înlăcrimată
ninsoare mugur de fată Foto: Andi Spot

POEME ALESE DE COSTEL ZĂGAN (2)

Costel Zăgan 07.06.2016 EREZIA DE-A TRĂI Poetul tace până la orele 24 fix Apoi trece tăcerile pe curat Una ție una mie Restul e plin de cuvinte și necuvinte O tot ce-ating seamănă tot mai mult cu îngerul meu păzitor Iubita vai și-a uitat sexul în această poezie fără cap și coadă Scriu versuri pe ritm de kamasutra Zgomotul afrodisiac al tăcerii mă scoate din minți Gâfâind privesc poemul gata să mă devoreze cu tot cu stilou Și luna zbătându-se ca un pește în apele ferestrei Deodată aud cocoșul cântând a treia oară Doamne chiar am scăpat Sursa foto: pinterest.com

POEME ALESE DE COSTEL ZĂGAN (1)

Costel Zăgan 20.03.2016 RUGĂ 99-00-01 Căci singur ca anul acesta ca anul trecut Și ca de când sunt N-am fost niciodată Dar Doamne Singurătatea mea cea de toate zilele dă-mi-o mie și astăzi Și nu mă du în ispita singurătății singurătăților Și mă iartă de toate iluziile pierdute cu voie sau fără voie Precum iert și eu prietenilor mei toate disperările câștigate Și mă izbăvește de mine însumi Lăsându-mi o Doamne și iubita și dragostea și pe Eminescu Cel cu Melancolia fără de margini și cu epicentrul în fiecare cuvânt Apoi din cenușa poemului divin Ajută-mă o Doamne să-mi revin Atât întreabă focul din cuvânt Atât răspund tăcerile arzând Foto: Andi Spot

ODĂ MINCIUNII

Cu minciuna stai la masă cu minciuna stai în pat de minciună nu-ţi mai pasă eşti minciuna la pătrat
Cu minciuna stai în pat cu miciuna mergi la treabă şi nu ştii ce s-a-ntâmplat miciuna-i o stea în iarbă
Cu miciuna mergi la treabă de minciună nu-ţi mai pasă cu minciuna treacă-mergă cu minciuna stai la masă
Cu minciuna stai în pat numai tu vai n-ai aflat
Costel Zăgan, CEZEISME II

Muzică folk - Cenaclul Flacăra (1)

EREZIA LUI DĂNILĂ PREPELEAC

Poveştile lui Creangă Guvernul Viorica Prepeleac Jand armeria sau drobul de sare
Amintiri din prezentul de colea Fost-au poporul român nu mai mare de statu Însă leneşu vărsătoriu de sânge stricat Inima lui numai la uşi străine bătut-a România însă nu-i acasă Iar copii nu mai ascultă poveşti la gura sobei ci dârdăie de Harry Potter Traduceri după ureche Hopa Mitică pe sticlă Azi sunt mai bun decât ieri Nu mai fericit
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

SĂRUT MÂNA ROMÂNIA

Sunt o verigă tricoloră în lanţul lumii infinit şi doar o mână mă adoră de care sunt înlănţuit

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!

Visez Şi
când

trezesc Iar
sunt
fericit că-s
român Costel Zăgan - Verde vertical
Îmi place Ador