Treceți la conținutul principal

NEPOTUL MEU EMINESCU

Eminescu îmi e fiu
cred că mi-e bunic
curând prea târziu
nu schimbă nimic

Cred că mi-e bunic
îndulcesc tristeţea
din ce în ce mai mic
 versul e  frumuseţea

 Îndulceşte tristeţea
curând prea târziu
tinereţea bătrâneţea
Eminescu îmi e fiu

Steaua scârţie un pic
 cine totuşi mi-e bunic

Costel Zăgan, CEZEISME II

Postări populare de pe acest blog

ŞI

C um n-ai vrea
este dragostea
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

NU TE IUBESC

Nebun scăpat din ospiciu
dorul îmi ia viaţa de piept
şi-o binecuvântează cu biciul
să meargă pe drumul drept
Brusc îmi iau viaţa de piept simţurile parcă vreo cinci şi mă-ntreabă ce aştept în căciulă şi opinci
Simţurile parcă vreo cinci mă binecuvântează cu biciul hai ce faci de ce nu ningi nebun scăpat din ospiciu
Dorul îmi ia moartea de piept cică-n ea pe cine aştept
Costel Zăgan, CEZEISME II