Treceți la conținutul principal

RUGĂ DE PUȘCARIAȘ

Doamne
pușcăria noastră cea de toate zilele
dă-ne-o nouă
și
azi

Și nu ne du
în
ispita libertății
inamicul nostru numărul unu barat

Paradisul nostru pierdut pentru totdeauna

Și ne iartă nouă
evadările în spațiul virtual

Mămăliga noastră atomică
împarte-o
celor săraci cu duhul

Și ne mai dă nouă
câte-o
femeie două

Și 
măcar
câte-o
carte de bucate alese
de
Anonimul Nobel

Să ne dinamiteze
Cina cea de Taină

Salve

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

TAC ÎN VERSURILE IERNII

Mă doare dacă mă trezesc mă doare şi dacă adorm mă doare dacă (te) visez mă doare dragoste enorm
Mă doare şi dacă adorm mă doare pe stomacul gol mă doare pustia fără mine şi dacă îngerii îmi dau ocol
Mă doare pe stomacul gol mă doare gustul fericirii mă doare patul visător lalelele şi trandafirii
Costel Zăgan

100 - ISTORIA DISCRETĂ - 100

Sau istoria părinţilor noştri. A fraţilor şi a surorilor noastre. ISTORIE, pe care, din păcate, o călcăm zilnic în picioare! Fără jenă. Fără responsabilitate, FĂRĂ RUŞINE! Un profesor, un om : JULEA SORIN! Două entităţi variabile, în genere, nu însă şi în cazul de faţă! ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.2 TUDOR VLADIMIRESCU, ALBEŞTI, BOTOŞANI. Pe o masă, suspendată între trecut şi viitor, se află nişte semne de întrebare: * Cine am fost? * Cine suntem? * Ce vrem să fim? Să încercăm, după posibilităţile noastre, să răspundem! Domnul Profesor JULEA SORIN încearcă să ne trezească. Să nu-l dezamăgim! Costel Zăgan: