sunt poetul cel mai bogat
n-am nevoie nici de cuvinte
poezia-i cetatea mea
iar melancolia
cea mai tandră amantă
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu