marți, 20 februarie 2018

DIVIZAREA PARADISULUI PIERDUT

Dacă mi-a ajuns iadul în gât
și nu mai pot să scot o vorbă
de-s prea bun și-am fost pârât
să nu-mi bag nasul în ciorbă

Și nu mai pot să scot o vorbă
dacă la tăceri sunt mediocru
n-am să dau totuși vreo probă
numai Dumnezeu e tata socru

Dacă la tăceri sunt mediocru
că-s prea bun și-am fost pârât
domnii mei e-al meu norocul
căci mi-a ajuns iadul în gât

De nu mai pot să scot o vorbă
poate-mi dau altă Moldovă

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE