Treceți la conținutul principal

DIMINEȚILE SINGURĂTĂȚII SAU ILUZIA-I ORGANUL MEU PREFERAT

Singurătatea-mi umflă pieptul în fiecare dimineață
Păi EU și-o tăcere nesfârșită îmi zguduie trupul Ce
organ va mai deschide gura Ce funcție îmi va da zi
ua de azi Cine cască la orizont Care pe care Un a
nimal domestic îmi nuanțează răbdarea cotidian
Alchimia inimii
vede-n jur
numai
aur
Însă
eu
am moștenit
tot
plumbul
lui
Bacovia

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Postări populare de pe acest blog

ŞI

C um n-ai vrea
este dragostea
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

NU TE IUBESC

Nebun scăpat din ospiciu
dorul îmi ia viaţa de piept
şi-o binecuvântează cu biciul
să meargă pe drumul drept
Brusc îmi iau viaţa de piept simţurile parcă vreo cinci şi mă-ntreabă ce aştept în căciulă şi opinci
Simţurile parcă vreo cinci mă binecuvântează cu biciul hai ce faci de ce nu ningi nebun scăpat din ospiciu
Dorul îmi ia moartea de piept cică-n ea pe cine aştept
Costel Zăgan, CEZEISME II