Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2013

INSTIGARE LA DOR

Costel Zăgan Iubito numai tu ştii Cum se dezbracă oglinda Lacrimă după lacrimă Poeme infracţionale

ZIUA LIMBII ROMÂNE

ZIUA LIMBII ROMÂNE                                                                       Hora unirii de unul singur Hai să dăm mână cu mână am cântat nu prea demult şi de-atunci limba română plânge şi eu n-o ascult Am cântat nu prea demult hei deşteaptă-te române iarba rea însă n-am smuls doar neghina îmi rămâne Hei deşteaptă-te române căci din nou limba română în cuvinte mici apune hai să dăm mână cu mână Să cântăm de nu-i prea mult taci şi tu că eu te-ascult                                                                                              (Costel Zăgan)                                                                                                                                             LIMBA ROMÂNA În haosul lumii de astăzi limba română a devenit o târfă pe care o tăvăleşte fiecare cum vrea. Noi, românii, nu am avut catedrale sau castele împărăteşti ca statele din Vest, catedrala noastră, un fel de catedrală a neamului

CIMITIRUL STELELOR DE ALTĂDATĂ

Un copil doi copii trei copii patru copii cinci copii sună clopoţelul pauză dom` profesor ne-aţi înnebunit cu româna  fiind elevi tăceri cutreieram şi stele cli poceau prin clasă serviţi copilărie e gra tuită nu ieftină dom` profesor din pricină de grevă v-aţi uitat paradisul pierdut în mileniul doi trei şi culcat dom` profesor  cimitiru` Bellu la joasă înălţime Costel Zăgan, ELEGII DE TREZIT COPILĂRIA

CĂTUŞE TRANSPARENTE

Lacrimile cătuse   ale copilariei Iar îmi înţepenesc sufletul Între a fi şi n-a fost să fie Costel Zăgan, Poeme infracţionale

DOAMNELOR ŞI DOMNILOR LIMBA ROMÂNĂ ESTE MORTALĂ

Ajuns în această lume cu mandat de aducere Îmi recunosc vina Sunt român din tată-n fiu N-am cum să ies din această închisoare Limba Ro mână Libertatea mă sufocă Excelen tă remarca dom` judecător Că toată ziua-bună ziua Îmi dau aere de latin  sadea Da recunosc Am geniul inimii vorba lui Nietzsche Adevărul meu  umblă gol-goluţ ca şi România  Patria mea mortală Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

FĂRĂ ALIBI

Costel Zăgan Păi vinovat este poporul cel cu hazul şi necazul pe care-l apucă dorul şi când poate n-ar fi cazul Cel cu hazul şi necazul ba munceşte ba suspină dar nu şi-ar schimba macazul lumânare făr` de vină Şi când doarme dă lumină ori poate-l apucă dorul că munceşte şi suspină păi vinovat este poporul Cel cu hazul şi necazul cel cu netul şi cu prazul Costel Zăgan, CEZEISME II La câmp - Aurel Baesu 2

CĂDERE LA PUNCT FIX

Zdrang îşi făcu toamna zob toate culorile Costel Zăgan,Poeme infracţionale Ilie Stepan - De toamnă

SIMFONIA LIBERTĂŢII ABSOLUTE

Lumea cântă libertatea tăcerea pe toţi ne-adună vrând din nemurire partea noi visăm Limba Română Tăcerea pe toţi ne-adună în zadar e sufletul rebel cine trece poate să rămână visul ne vorbeşte numai el În zadar e sufletul rebel vrând din nemurire partea n-ar putea trăi altfel lumea cântă libertatea Poezia când mă-nstrună Dumnezeu vorbeşte în română Costel Zăgan, CEZEISME II

ANTICURS DESPRE RADIOFICAREA TRANDAFIRULUI

Costel Zăgan, Ode gingaşe Poetul e un fel de amant al durerii nu e cum se crede o mască bătaia lui de inimă nu-i doar scena unde melancolia învaţă să se nască Poetul este sinucigaşul ce refuză moartea pentr-un singur clar de lună la rever privirea lui ca pasărea liră trăieşte ciugulind mister Poetul nu-i pârghia de blocare a amurgului nici în genunchi nici în retină doar uneori mai plânge de cântec şi-atunci se face iarăşi lumină

AGRESIUNEA IUBIRII

Cum a ajuns românul antipolitic  Comunismul s-a pensionat pe caz de boală Degeaba încearcă unii să-l resusciteze Cu propria lor sărăcie şi disperare Liberum veto  Capitalism la post-restant Patrie de mâna-a doua Că tot se poartă vechiturile Europei Criza et comp Binevoitor aproapele îmi calcă viaţa pe dungă Numai poetul mai poate îmblânzi lucrurile În căutarea aripilor se înalţă Costel Zăgan,  EREZII DE-O CLIPĂ

METAMORFOZE

Costel Zăgan, În loc de pernă dorm pe-un munte şi mă-nvelesc c-o plapumă de nori când infinitul nu mă mai ascunde visez năprasnic şi-atunci cobor Mă învelesc c-o plapumă de nori mi-e somnul cât istoria de lungă cu geografia dragostei măsor eternitatea poate-o să-mi ajungă Mi-e somnul cât istoria de lungă când infinitul nu mă mai ascunde nopţii îi bag iar stelele în strungă în loc de pernă dorm pe-un munte Şi mă-nvelesc c-o plapumă de nori să-nvăţ tabla înmulţirii doar cu flori CEZEISME II

MALADIA DE-A FI

Am văzut amintirile cum se spală cu sângele meu pe mâini Şi n-am nicio dovadă că mai trăiesc  Din braţele fericirii mi-am luat crucea şi dus am fost Cu viteza luminii locuiesc între cer şi pământ Între adevăr şi minciună libe rul arbitru îmi ferchezuieşte destinul Totuşi în faţa proştilor îmi pun mănuşile nostalgiei Iartă-i Doamne că nu ştiu cine sunt Deşi proşti ca anul acesta ca anul trecut şi ca de când sunt n-am văzut niciodată Doamne când mă uit în oglindă îmi vine să scot pistolul  Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ 

CONSECVENT ÎN ALB

Totuşi între naşpa şi marfă poezia mai rămâne la harfă   Costel Zăgan , DISTIHURI REBELE

RUGĂ 99-00-01

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008 Căci singur ca anul acesta ca anul trecut şi ca de când sunt N-am fost niciodată Dar Doamne Singurătatea mea cea de toate zilele dă-mi-o mie şi astăzi Şi nu mă du în ispita singurătăţii singurătăţilor Şi mă iartă de toate iluziile pierdute cu voie sau fără voie Precum iert şi eu prietenilor mei toate disperările câştigate Şi mă izbăveşte de mine însumi Lăsându-mi o Doamne şi iubita şi dragostea şi pe Eminescu Cel cu Melancolia fără de margini şi cu epicentrul în fiecare cuvânt Apoi din cenuşa poemului divin Ajută-mă o Doamne să-mi revin Atât întreabă focul din cuvânt Atât răspund tăcerile arzând

COPILĂRIA ARE GRIJĂ DE DUMNEZEU

Cum aş putea să-mi uit leagănul de unde l-am văzut prima dată pe tata lumina-i respiraţia lucrurilor nu ştiu alţii cum sunt dar sufletul meu seamănă din ce în ce mai  mult cu Ion Creangă amintirile sunt ca un  bloc-turn la fiecare etaj alt cer altă iarbă  iată şi la această înălţime cuvintele m-au  ajuns din urmă dacă vrei să-l mai vezi  pe Dumnezeu taci şi zboară Costel Zăgan, ELEGII DE TREZIT COPILĂRIA

EREZIE DE FOAIE VERDE

Din cele mai vechi timpuri şi până astăzi Doina rămâne cea mai ecolo gică formă de protest Fără tunuri de asfalt fără băi de sânge tricolor fără prizonieri buni de îngrăşat Doar atât fundiţe de frunză verde Normal ver de-n sus şi verde-n jos Verde de  România Indiferent de anotimp sex ori orientare ecologică Cel mai tandru protagonist al isteriei mondiale rămâne poporul român Frate de cruce cu  codrul  verde Poporul român iubeşte numai pădurile virgine Poporul ro mân nu iubeşte politica De aceea-i zice cu drag CURVA STATULUI Şi cine nu crede ăla-i foaie verde Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

METAMORFOZELE NOPŢII

În loc de pernă dorm pe-un munte şi mă-nvelesc c-o plapumă de nori când infinitul nu mă mai ascunde visez năprasnic şi-atunci cobor Mă învelesc c-o plapumă de nori mi-e somnul cât istoria de lungă cu geografia dragostei măsor  eternitatea poate-o să-mi ajungă Mi-e somnul cât istoria de lungă când infinitul nu mă mai ascunde nopţii îi bag iar stelele în strungă în loc de pernă dorm pe-un munte Şi mă-nvelesc c-o plapumă de nori să-nvăţ tabla înmulţirii doar cu flori Costel Zăgan, CEZEISME II

PARADISUL APARENŢELOR

Costel Zăgan Ce poftă am să fiu nemuritor şi Doamne nu-s decât doar trist hai viaţa-mi strigă hai dă-i zor şi n-am ce face şi exist Şi Doamne nu-s decât doar trist poet cu stele reci în oase revendic ca pedeapsă că exist iubirile femeilor frumoase Poet cu stele reci drept oase hai moartea-mi strigă hai dă-i zor ce-ţi trebuie femei frumoase când naiba să te ia eşti muritor O Doamne nu-s decât doar trist îmi revendic steaua deci exist CEZEISME, 2008

O DE TREI ORI O

Inexistenţa se zbate în ghearele genezei fără supărare poporul îşi pupă eroii în fund de câte ori are ocazia şi bineînţeles galeria de oca zie aplaudă frenetic tot de-atâtea ori nestingherită copilăria îşi duce degetul la gură şi primăvara începe să gângurească vai cu biberonul ei verde la ureche Doamne fericit este copilul că nu s-a născut fericit o de trei ori fericit trei doi unu start Costel Zăgan, ELEGII DE TREZIT COPILĂRIA Vladimir Volegov

EREZIA PROXIMEI IREALITĂŢI

Dom`profesor se duce ţara asta dracului de râpă Îmi spune revoltat Mister Bulă Din cauză de maşină defectă Am făcut şi eu prima călătorie cu trenul după 89 Domnule ce dezastru Parc-am fi după război Gările din România sunt o adevărată ruşine mondială Arată mai rău ca wc- urile publice comuniste Kamasutra pe pereţi nu  altceva  Zău dacă nu-mi pare rău c-am deschis ochii azi dimineaţă Şi mioritic Mister Bulă începu să se îngâne T renule maşină nouă Ce dracu` v-am făcut vouă C-am ajuns centrul ruşinii La trandafir să-i belim spinii   Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

EREZIA VEŞNICULUI ÎNDRĂGOSTIT

Avea înălţimea unei făcări Şi ochii ca nişte cărbuni aprinşi De-mi sfârâiau călcâiele De  câte ori o visam Că nici ziua nu mă puteam abţine De-am ajuns să mă arate lumea cu de getul înroşit Mamă nenea este iar îndrăgostit Toată ziua îi ies  fumuri din cap Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ 1

LIMBA UNIVERSALĂ A IUBIRII

Dumnezeu este român altfel nu ne-am înţelege cel mai tandru e stăpân şi iubirea cred că-i lege Altfel nu ne-am înţelege şi din nou l-am răstigni însă ni l-am făcut rege prieteni din prima zi Haideţi toţi să ne iubim cel mai tandru e stăpân nici ridicol nici sublim Dumnezeu este român Cine vrea să ne-nţeleagă să iubească lumea-ntreagă Costel Zăgan, CEZEISME II

LOCUIESC ÎN OGLINDĂ SAU EREZIA EULUI BINE TEMPERAT

O maimuţă o pasăre şi utopia de serviciu au încins o horă Taman pe tapşanul din faţa sufletului Dacă nu v-aţi dat seama pri viţi în prima oglindă N-aveţi cum să vă  înşelaţi Acolo vă puteţi întâlni şi cu cele mai cunoscute fantome ale mele Ultima e o lacrimă cât Universul Azi mă mulţu mesc totuşi c-un colţ de pâine slab  iluminat Mănânc şi dansăm Eu maimuţa şi pasărea Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

EREZIA ÎNVINGĂTORULUI

Am întors clopotul nopţii pe dos Înainte ca tăcerea să-mi înşfece toate oasele Iar prin pori să izbucneasă Simfonia a IX-a Eretica Însă oricât m-aş strădui nu mai pot s-o adorm Lebădă fumegândă pe lacul îngheţat al privirii Îngerii îşi fac siesta iluminându-mă În traista mea cu nori Cerul mai bolboroseşte tainele interzise veacului XX Cu arta poetică descheiată la piept Înaintez printre clopote şi păsări fluierînd Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

POEM DE SUS

Ai ochii indecent de albaştri iubito Parcă însuşi cerul şi-ar fi dezbrăcat norii În l acrimile tale  arteziene  Costel Zăgan, HIPERBOLE BLITZ, 2005

EREZIA LUI NARCIS SAU OGLINDA SINUCIGAŞĂ

Din oglindă muza mi-o coace Lasă-mă dobitocule în pace De la prima oră vrei sus pe auroră Afroditei i-ai dat azi-noap te mărul pe la spate Te uiţi la mine ca la mă-ta muşcă-mă de vrei să fiu a ta Fi-ţi- ar să-ţi fie morţile întoarce-mă pe toate părţile Că nu-s doar o foaie goală pri veşte cum irealitatea se scoală Nu mai bâzâii ca un roi de albine dă năvală în fi ne În ţeapă ţi-a poruncit şi Dracula unde dracu` ţi-ai uitat scula Cât ai fi de cu capul  în nori pentru mine ai să cobori Hai pe locuri eşti gata start înaintează dobitocule că m-ai spart Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ 

Satyricon de Costel Zăgan

Satyricon de Costel Zăgan : Hai iubito dă-mi paharul/trupul tău e un pahar/să-mi înec în el amarul/n-o fi totul în zadar/Trupul tău e un pahar/o nu fie de deochi/ce şampanie cu har/ţi se varsă vai din ochi/Să nu fie de deochi/îmi înec în ea amarul/mai înalt decît cei plopi/h...