Patul cu urlăte de Costel Zăgan

Patul cu urlăte de Costel Zăgan: O eternitate în ochii mei iubito uită-te

RESTITUIRE SIMBOLICĂ

Doamne peste o săptămână

voi avea deşertul pe mână

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

PRIMĂVARA CA AUTOPORTRET ÎN VERDE

Primăvară de cleştar

mi-ai pus sufletul pe jar

Cum se-nalţă soarele

cântă iar izvoarele

Cântă ca nebunele

înroşindu-şi strunele

Cântă vai până la verde

sufletul de mi se pierde

Cucul cântă ca o floare

înfloreşte şi ne doare

Cade-o barză pe hârtie

şi cu primăvara scrie

De se-nchină frate cioara

c-a înmugurit vioara

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

DANSATI

DANSATI! SARBATORITI!

 Nicoleta IONIŢĂ

“Dansul este singura artă în care noi înşine suntem materia din care este realizată”.(Ted Shawn)
“Dansul este un poem în care fiecare mişcare este un cuvânt”. (Mata Hari)
“Dansul este muzica mişcării”. (Costel Zagan)
Originile dansului coincid cu începuturile comunităților omenești, având funcții rituale (mistice, războinice), de invocare a forțelor divine, pentru reușita la vânătoare, confruntări tribale etc. La unele popoare, caracterul ritual s-a păstrat, decantat și abstractizat, până în zilele noastre.
În Grecia antică, dansul făcea parte dintre disciplinele fundamentale ale educației, considerat eficient pentru sădirea, menținerea și întărirea sentimentelor de solidaritate socială. În acest scop, se practicau dansuri războinice (pirice), pacifice (emelii), de cules al viilor (epilenice) etc.
În Roma antică, exista dansul ritual saltatio, cu funcții invocatoare, dar acesta a degenerat odată cu decăderea Imperiului Roman.
În Evul Mediu, în ciuda tendinței clerului de a menține funcția religioasă a dansului, influențele laice a devenit din ce în ce mai puternice, accentuându-se în sec. 13, când în practica socială s-au genuri diverse de dans (denumite chorea, charola, carole, danse, estampie, ductia, pastourelle ș.a.), ca o expresie simplă și puternică a dragostei de viață a poporului.
Renașterea a adâncit acest proces. Pașii simpli din dansurile vechi s-au dezvoltat, au combinat gesturile și mișcările, s-au individualizat. Au apărut forme noi și s-au creat succesiuni tipice, în care un dans lent, binar, era urmat de altul rapid, ternar. În felul acesta, a luat naștere suita, care consta din în patru părți fixe: allemanda, couranta, sarabanda și giga. În vremea lui Johann Sebastian Bach, suita se executa independent și a jucat un rol important în dezvoltarea muzicii instrumentale. Pe lângă cele patru dansuri de bază, au început să fie incluse și altele – boureé, gavota, musette, polacca, menuetul (foarte important, devenind parte constitutivă a simfoniei), ciacona, passacaglia (variațiuni pe o temă ostinato, cu rol determinant în unele forme muzicale).

Spre sfârșitul sec. 18, din Viena s-a răspândit valsul, un dans derivat din Ländler. În aceeași perioadă, au început să se impună și dansuri ale altor popoare, ca mazurca, polca, boleroul, jota, fandango, ceardașul ș.a. care au pătruns în toate mediile sociale, având rol de seamă în constituirea și afirmarea școlilor naționale. La hotarul dintre sec. 19 și 20, s-au răspândit dansuri de origine americană, precum tango, samba, habanera, charlestonul, foxtrotul etc., care poartă amprenta muzicii de jazz, influențând creația unor compozitori moderni.

In timp ce dansez nu pot sa judec, nu pot sa urasc, nu pot sa ma separ de viata. Pot sa fiu doar fericit si implinit. De aceea dansez. (Hans Bos)
A dansa inseamna a lua parte la controlul cosmic asupra lumii. (Copeland & Cohen)
Astazi este Ziua Internationala a Dansului. O respiatie, un gand, o miscare de care avem nevoie. O zi in care san e amintim, fie doar in treacat, ca exista arta, ca exista, nu altundeva, ci chiar in noi, adanc, un izvor, o miscare, o iubire care se poate oricand preface in DANS. Acea vraja care ne face mai buni, care ne invata sa purtam pe umeri noaptea cu luna, muntele pe cares a il strabatem, poezia, dorul,,. iubirea… Acea vraja care, muta fiind, vorbeste prin gratie, prin miscare, prin vis.
Asadar, dansati! Un vals, un tango, o samba sau colo, o Jiana d-aia sa ropoteasca pamantul sub talpi, cu padurile Cindrelului cu tot.
Azi, deseara, maine in zori… In dormitor, pe scari, in gradina, in parc…
 
Sursa foto: palatulcopiilorsibiu.ro

EREZIA NESFÂRŞITĂ A IUBIRII

Dimineaţa se deschide ca un clopot 

îndrăgostit Limba atinge infinitul În

tre două bătăi inima rupe cântecul 

sângelui în do major Te iubesc Doam

ne urlă casa din rărunchi Mâinile pipă

ie nemărginirea Albul întunecat saltă ce

rul dincolo de stele În braţele îngerilor

hainele ard muzical Ca o flacără

noaptea înghite iar totul

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA DE-A TRĂI

M-am născut am trăit am murit Roman

roman pe care l-am scris cu sângele meu

Cu viaţa mea cu moartea mea De aici în

colo încep comentariile De ce m-am născut

de ce-am trăit de ce-am murit V-aş spune

 eu câte ceva din toate Însă nici eu nu ştiu

ce nu ştiţi Pentru că restul nu-i tăcere Ci

zgomot şi furie De ce s-a născut de ce-a

trăit de ce-a murit Nemuritorul naibii

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EXERCIŢIU DE BLESTEM

Să nu mai ard produc cenuşă
să nu te bat la cap că nu e uşă

Să nu scot gheara nu-s pisică
să dau din coate când mi-e frică

S-arunc aureola asta-i frunte
să merg odată dacă-s munte

Şi iarba-i iarbă nu hârtie
să o cosesc fir-ar să fie

Costel Zăgan, Interludiu