NEDEMN DE ROMÂNIA

Nedemn vai de frumusețe

nedemn Doamne să trăiesc

nopții dau totuși binețe

c-un geamăt neomenesc

Nedemn Doamne să trăiesc

n-am ce face nici cu mine

când de plaiul românesc

își bat joc lifte străine

N-am ce face nici cu mine

nopții dau totuși binețe

suport răul cel mai bine

nedemn vai de frumusețe

Nedemn Doamne să trăiesc

în destinul românesc

Costel Zăgan, CEZEISME II

FOTOPOEME INFRACȚIONALE

Numai
pietrele

Ştiu
să
tacă

Alt
cuvânt

Altă
singurătate

poezie de Costel Zăgan

DRACE

Lumea nu-i plină doar de pițipoance

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

Testare: Copilărie - Costel Zăgan

Testare: Copilărie - Costel Zăgan: Cu fiecare lacrimă   mă îndepărtez de tine,   Copilărie.

Paradisul pierdut văzut din față

Prima zi de muncă pe pământ Adam se scoală

la primul semnal sonor Privighetoarea și-a făcut

datoria aprinzând cerul O singură notă a fost de-ajuns

Adam își pregătește uneltele de lucru brațele picioare

le ochii și urechile Pieptul bombat de întunericul noc

turn este la locul său Pijamaua nopții-i împăturită cu grijă

Îmi îmbrac salopeta zilei încheind-o la toți nasturii în afară

de ultimul Pe-acolo se va vedea ca o sudoare curgând lumina

Fac totul în tăcere Să nu-i deranjez Evei visele frumos colorate

Gustarea de la orele 9 o ascund după primul nor

Canicula scoate soarele din bârlog  Mașina terminus paradis este

din nou plină cu oamenii muncii Fiecare râde pe rând de glumele

aproapelui 

Opriți mașina timpului că vreau să muncesc
Zău

Pe cuvânt meu de șmecher
liber profesionist

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 

ZIARUL DE DIMINEAȚĂ

Carnea parcă se revoltă

simţurile iar se răscoală

numai că tăcerea ta aortă

râde de a mea că-i goală

Simţurile iar se răscoală

detectez Doamne femei

Universu-l ţin în poală

una două hai să fie trei

Detectez Doamne femei

numai în tăcerea lor aortă

lumea mai are un temei

paradisul parcă se revoltă

Îngerii primii se răscoală

România-n pielea goală

 Costel Zăgan , Cezeisme II

ZGOMOTUL TĂCERII

Larma lacrimilor mi-a asurzit ochii

Fulger transparent și omul este un

obstacol ce trebuie eludat Visul rămâ

ne mijlocul perfect de eludare Oricum

cine nu are nicio țintă nu există Sau riscă

tăcerea-i ultimul câmp de luptă

Gustul de cenușă al cuvintelor

e o probă indubitabilă

Costel Zăgan EREZII DE-O CLIPĂ II