marți, 27 august 2019

AUTOPORTRET


PRIVINDU-MĂ ÎN OGLINDA VĂZDUHULUI
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

SALUTUL TĂCERII

 N-am cuvinte COSTEL ZĂGAN, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS

  • INCERTITUDINEA ZILEI
    Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ...
  • (INDICATIVE)
     un câine urlă o poezie tace un om se roagă COSTEL ZĂGAN
  • PLENARĂ ÎNTR-O DUNGĂ
    Dragi tovarăși și tovărășoaice cât mai rezistați încă pe buk dezbrăcând sau nu pufoaice știe frunza cea de nuc Cât mai rezistați ...