miercuri, 23 septembrie 2015

NIETZSCHE POETICUS

Ce nu mă omoară
mă face poet
cred că astă seară
asta nu regret

Mă face poet
bucuria voastră
dați însă încet
norul din fereastră

Bucuria voastră
cred că astă seară
este prea măiastră
și nu mă omoară

Mă face poet
dacă nu mai cred

Costel Zăgan, CEZEISME II 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE