duminică, 27 septembrie 2015

GRAV DE TOAMNĂ LA DERUTĂ

Doamne vai ce frică am
cade frunza de pe ram
și n-o prinde niciun înger
cade frunza și eu sânger

Cade frunza și de nuc
din rai unde să apuc
cade frunza sunt expus
și pe jos dar și pe sus

Îngerii m-au deraiat
taman vai la tine-n pat
m-aș urca ceru-i departe
și de viață și de moarte

Unde-i laptele dar mierea
stop să-nceapă învierea

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE