Primăvara stă-n copac
parcă-i Doamne cocostârc
și-am atâta verde-n cap
pielea toamnei la oblânc
Parcă-i Doamne cocostârc
cerul atârnând deasupra
e un nor și mai adânc
steaua-și saltă-n aer umbra
Cerul atârnând deasupra
am atâta verde-n cap
din cerneală-mi ridic cupa
primăvara stă-n copac
Parcă-i Doamne cocostârc
ce-a rămas cu steaua-n pârg
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu