marți, 11 august 2015

CÂNTEC DE DAT PE BRAZDĂ

Frunză verde și iar verde
sunt român deși n-aș crede

 Mă uit Doamne și nu văd
parcă-i jale sau prăpăd

Viața asta-așa frumoasă
c-aș pune mâna pe coasă

Să scot noaptea din trifoi
să dau iama în ciocoi

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE