marți, 16 iunie 2015

PESCUIND STELELE DE ALTĂDATĂ

Ce dur e îngerul madam
nici milă de la el nu am
că toată noaptea te păzește
și eu mă zbat ca și un pește

De cine naiba te păzește
iubirea parcă-i fără margini
  dar sigur fără de nădejde
am mâzgâlit a-nopții pagini

Iubirea cică-i fără margini
că toată noapea te păzește
ajuns-a cerul în paragini
 când mă zbat ca și un pește

Ce dur e  îngerul madam
aduce zorii iar la geam

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE